2024, anul lui Avram Iancu

2024 a fost instituit ca ‘Anul Avram Iancu’, printr-o lege inițiată de PNL și promulgată de preşedintele Klaus Iohannis în iulie 2023.

„Născut în 1824, Avram Iancu avea să devină la doar 24 de ani, în 1848, figura principală în ceea ce privește coagularea și cristalizarea doleanțelor românilor, precum și organizarea rezistenței acestora împotriva forțelor contrare intereselor populației românești din Ardeal”, se arată în expunerea de motive a legii.

***

Crăișorul Munților, așa cum a rămas în memoria poporului său, a fost unul dintre marii revoluționari de la 1848 din Transilvania, care era stăpânită la acea vreme de maghiari și de Imperiul Habsburgic. Avocat, el a luptat pentru drepturile românilor și a militat împotriva anexării Transilvaniei la Ungaria.

Alături de alți intelectuali transilvăneni, el a organizat adunarea din 3-5 mai de la Blaj unde a solicitat respectarea poporului român ca națiune distinctă, reprezentarea în Dietă, desființarea iobăgiei, înființarea de școli românești în toate satele și orașele, folosirea limbii române în administrație și acordarea libertății politice și egalității civice tuturor popoarelor din Transilvania, fără deosebire.

A fost decorat de către Franz Joseph, decorație pe care a refuzat-o în mod repetat, și de către țarul Nicolae I.

Avram Iancu a murit în 1872, la 48 de ani, fiind înmormântat la Țebea, unde anual au loc manifestări de comemorare.

***

Sunt, în mod evident, multe de spus despre Avram Iancu, despre Revoluția de la 1848, despre lucrurile pe care ea le-a făcut posibile mai târziu, însă eu aș vrea să rețin aici, într-un spațiul restrâns, doar câteva aspecte.

La fel ca și Răscola lui Horea, Cloșca și Crișan, care a avut loc cu 64 de ani înainte, Revoluția condusă de Avram Iancu arată clar existența nu doar numerică a românilor transilvăneni – știm din toate datele oficiale de atunci, probabil cosmetizate oricum, că români erau mult mai numeroși – dar și a unei societăți vii, active, a unei societăți românești care în ciuda a secole de asuprire, de iobăgie, de clacă, de abuz, de hărțuire, de interzicerea celor mai multe drepturi, a reușit să nască și valori și voințe și conștiințe.

1848 a fost, în multe locuri, anul tinerilor, al sacrificiului lor, la fel cum a fost și Decembrie 1989. Este, acum, destul de greu de conceput cum a reușit un tânăr de 24 de ani ce a reușit Crăișorul Munților, dar dacă ne uităm în jur, în zilele noastre, vedem o mulțime de tineri realizând lucruri extraordinare.

Mi se pare un detaliu extrem de important. De Revoluții, slavă Domnului, avem nevoie din ce în ce mai rar, dar privind la exemplul lui Avram Iancu, și tinerii de azi, și nu doar ei, pot lua model, la fel cum au făcut acum câțiva ani, când au ieșit cu sutele de mii pe străzi pentru a apăra Statul de Drept!

În primul rând, cred eu, model de conștiință națională, de mândrie și recunoștință pentru toți cei care au luptat, unii cu prețul vieții, pentru a îndrepta istoria, pentru a ne face posibili pe noi, cei de azi!

În al doilea rând, model de conștiință civică, de sens al datoriei, al lucrului bine făcut de fiecare la locul său, de respect pentru reguli și de promovare și recunoaștere a valorilor, a creativității, a inițiativei.

Cred, așadar, că trebuie și că putem să îl facem pe Avram Iancu și mai relevant pentru cei tineri.

Nu în ultimul rând, exemplul lui Avram Iancu ne duce cu gândul spre viitor.

Consider că avem toate motivele, ca români, să fim mândri de noi înșine, de istoria noastră, de eroii noștri, de moștenirea noastră. Dar pe baza acestei istorii, consider de asemenea că avem toate motivele de a ținti cu ambiție spre viitor, de a ne consolida rolul și locul nostru în Europa, casa noastră.

Aud mereu comentarii legate de trecutul nostru și nu pot să nu mă gândesc la Polonia, desființată de vreo două ori, la Franța, umilită și ocupată de naziști și să îmi dau seama că nu avem și nu trebuie să avem în mod obiectiv niciun fel de complex. Dimpotrivă.

De aceea, faptul că anul acesta celebrăm două secole de la nașterea lui Avram Iancu într-o Românie unită, independentă, europeană, democratică și tot mai prosperă, ne arată de unde am pornit, unde am ajuns, dar și unde vom putea fi mai departe, în următoarele decenii.

Tocmai datorită jertfelor eroilor noștri, precum Avram Iancu, care și-a dedicat viața poporului său mai mult decât sieși, nu doar credem, dar știm că avem motive de optimism pentru un viitor mai bun, știm că țara aceasta naște și va naște în continuare și valori și voințe și conștiințe.

Să mulțumim așadar celor care ne-au făcut ce suntem și să avem încredere în noi toți ca români.