Filmul fenomen Avatar, considerat de un preot drept „creația care îl sfidează pe Dumnezeu”

Silviu-Anton Lupu, un tânăr preot de la Biserica „Sfinții Petru și Pavel” din Vaslui, a atacat într-un eseu filmul „Avatar”, pelicula vizionată de miliarde de oameni, despre care spune că prezintă o lume utopică, care promite Raiul pe pământ, dar care nu are nicio legătură cu Dumnezeu.

Silviu-Anton Lupu, preot la Biserica „Sfinții Petru și Pavel” din Vaslui, a scris un interesant eseu, numit „Realitatea Învierii în lumea virtuală”, despre importanța sărbătorii Paștelui, despre inteligența artificială, dar și despre cunoscutul film „Avatar”, una din cele mai vizionate pelicule din toate timpurile.

Preotul spune că oamenii caută din ce în ce mai mult refugiul în lumea virtuală, iar când revin în lumea reală, mulți dintre ei intră în depresie sau chiar încearcă să își ia viața.

„Lumea modernă caută frenetic atingerea unei stări paradisiace, dar căută în virtual, în lumi imaginare ori în sânul unor societăți care promit raiul pe pământ și nemurirea prin progres tehnologic, fără raportare la divin.

Un bun exemplu de căutare în virtual a fost acela al peliculei „Avatar” (2009), cu un succes uriaș de box-office, în care era prezentată o lume fantastică, cu ființe umanoide trăind o viață paradisiacă, în armonie cu natura, de care mulți spectatori au fost uimiți – impactul a fost atât de mare, încât la reîntoarcerea în lumea reală, mulți au căzut în stări depresive sau suicidale”, scrie Silviu-Anton Lupu în lucrarea sa.

„Doar credința ne poate salva”

Preotul crede că speranța stă în credință, cea care îi poate aduce pe drumul cel bun pe cei care își spun speranțele în lumi distopice.

„Doar credința ne poate salva de asaltul nostalgiilor sfâșietoare și de atacul speranțelor utopice; credința în Înviere, în Cel care a biruit prin propria putere moartea și orice formă a acesteia: păcatul, suferința, boala.

El a biruit și biruie: păcatul sfidător de Dumnezeu; suferința care nu știe să-și găsească sensul și tăria prin speranță în ajutorul divin; și boala ca și consecință a neînfrânării, a exacerbării propriilor plăceri și a neglijării a ceea ce este mai adânc în om, sufletul și legătura cu divinul”, consideră Silviu-Anton Lupu.

Templul lui Solomon, arhivat de inteligența artificială la artefacte istorice

Preotul nu își ascunde dezamăgirea că societatea de astăzi s-a îndepărtat de Dumnezeu și pare să dea mai mult credit inteligenței artificiale.

„Din nefericire, în societatea modernă pare că nu se mai găsește loc pentru Dumnezeu; în consecință, Paradisul nu mai poate fi găsit, căci Dumnezeu Însuși este acest Paradis, El este odihna, bucuria și împlinirea omului.

Cetatea antică avea un loc important rezervat divinității, punct comun al marilor civilizații – să ne gândim numai la Acropole, la piramide, sau la templul lui Solomon, inima Ierusalimului și simbol al Bisericii, lăcașul de întâlnire al omului cu Dumnezeu, ax vertical unind cerul cu pământul.

Cetatea guvernată de AI (n.r. inteligența artificială) nu mai rezervă acest loc, ci îl arhivează la artefacte istorice”, este constatarea amară a lui Silviu-Anton Lupu.

Învierea lui Hristos, cel mai important eveniment din istorie

Preotul face trimitere la Învierea lui Hristos ca cel mai important eveniment din istorie, ce ar trebui să fie un moment de reflecție interioară pentru fiecare dintre noi.

„Sărbătoarea Paștelui vine să ne arate realitatea celui mai important eveniment al istoriei: Învierea Mântuitorului Hristos, adevărul său unic. Ne arată că Dumnezeu ne iubește și ne mântuiește, vărsându-și Sângele pentru noi.

Ne arată că suntem chemați la o nouă stare, de fii ai Săi și moștenitori ai cerului, dar și de frați întru credință, deci dialogali cu semenii și cu Creatorul nostru. Concretețea evenimentului în sine, concretețea morții Mântuitorului și a Învierii Sale, demonstrată de mărturiile evanghelice, agonia atroce, picăturile și șiroaiele de sânge, cuiele, biciuirile și toate celelalte, noi le retrăim în slujbele din Săptămâna Patimilor.

Acestea ne învață că Crucea Domnului Hristos se înfige în pământul răzvrătit și uitător de Dumnezeu, cutremură porțile morții și ale Iadului, îi răpește minunat de acolo pe toți cei înlănțuiți de răutatea singurului dușman al omului – diavolul, și îi ridică în înaltul cerului, în Paradisul cel frumos, încălzit de „primăvara dulce” a atotprezenței divine”,  își încheie Silviu-Anton Lupu eseul.