RUXANDRA BOARIU pianista care are și calități vocale

De mică a studiat pianul şi îl consideră cel mai frumos lucru din lume. Visează să ajungă pe marile scene ale lumii, dedicându-se studiului trup şi suflet.

Povestea ei începe la vârsta de cinci ani.  De atunci păstrează primele amintiri despre pianul care pentru ea a avut o putere magică. Cu siguranţă, de la mama sa a moştenit pasiunea pentru muzică.

,, Practic, am crescut cu pianul în casă. Mama a studiat şi ea acest instrument timp de opt ani. Când aveam cinci ani eram fascinată de pian. Îl priveam ore în şir.”

Părinţii au observat că fetiţa este atrasă de pian şi în clasa întâi au înscris-o la Liceul de Artă. Nu au greşit pentru că Ruxandra era făcută pentru aşa ceva. Talentată, dornică să desluşească tainele acestui instrument care o fascina, a învăţat în paralel atât alfabetul, cât şi primele note muzicale.

Din clasa a doua şi până în prezent are aceeaşi profesoară care i-a îndrumat paşii în lumea muzicii, în persoana Lianei Cîrstulescu. În primele clase primare  petrecea zilnic o oră studiind la pian.

În clasa a treia a participat la prima sa olimpiadă, la care a avut emoţii destul de mari. ,, A fost vorba despre faza zonală a olimpiadei de muzică, desfăşurată la Slatina, la care am obţinut locul al treilea.” Participarea la competiţia zonală din clasa a patra, i-a adus acelaşi loc trei, de data aceasta la olimpiada de interpretare instrumentală de la Târgu-Jiu.

Au urmat doi ani în care nu a participat la nicio olimpiadă. ,, Nu am vrut să particip pentru că eram oarecum dezamagită pentru că premiile nu se dădeau pe merit” îşi aminteşte Ruxandra.

Aceşti doi ani au fost pentru ea o perioadă în care a studiat şi mai mult ca de obicei şi în care şi-a dat seama că nu poate sta prea mult timp în afara scenei.

,, În clasa a şaptea am revenit şi am luat locul doi la olimpiada de interpretare muzicală care a avut loc la  Severin.” Un alt loc doi a fost obţinut la olimpiada de muzică de la Craiova, în clasa a opta.

Fire de artistă
În clasa a noua, a vrut să încerce şi altceva şi s-a implicat în activităţile corale. În decembrie, dirijorul corului, Gheorghe Racoveanu, şi-a însoţit elevii la Viena, la un festival internaţional de colinde, unde au interpretat cele mai frumoase colinde româneşti în faţa unui auditoriu extrem de select.

S-au întors cu distincţia de cel mai bun cor dintre cele peste o sută participante.

,, Atunci am avut cele mai mari emoţii. Am trăit nişte sentimente unice, şi mi-aş dori să revin în capitala muzicii clasice” mărturiseşte liceeana. Anul acesta, în luna mai, a participat la olimpiada corală de la Piteşti, unde, alături de colegi a luat locul întâi. 

Puţini ştiu că Ruxandra a cochetat şi cu actoria. Anul trecut, în toamnă, a interpretat un rol în tragedia Richard al III-lea, în regia lui Claudiu Bleonţ, apoi în tregedia Medeea.,, Era o pasiune mai veche, dar timpul nu îmi permite. Petrec zilnic opt ore studiind pianul.”

Întrebări şi răspunsuri

Ce este pianul pentru tine? Practic de zece ani îl studiezi
,, Pianul este totul pentru mine. Pot spune că sunt dependentă de el. Nu aş renunţa la pian niciodată. M-am dedicat lui în totalitate, dar nu am regretat nicio clipă. Când cânt la pian sunt fericită. Mă identific cu acesta pentru că sunt visătoare, iar sunetele de pian te poartă într-o altă lume. ’’

Care sunt preferaţii tăi în materie de muzică clasică?
,, Cel mai mult îmi place Bethoven pentru că piesele lui îmbină perfect lentoarea cu mişcarea. Pot spune că este furtunos, unic în felul său. În schimb, Chopin este mult mai romantic, şi transmite un sentiment de reverie.”

Ce îţi place?

,, Îmi plac oamenii sinceri şi modeşti. Apreciez pe cei care nu se laudă, şi îi lasă pe alţii să le descopere calităţile. Simplitatea este o calitate pe care o apreciez mult la oameni. Mi-aş dori enorm să pot ajunge la Veneţia, pentru că îl consider cel mai romantic loc.”

Ce nu îţi place?
,, Nu îi suport pe oamenii făţarnici, cu două feţe, care vor să pară ceea ce nu sunt. Nu îi agreez nici pe cei mincinoşi. Nu îmi place că la noi în ţară nu este apreciată cultura, promovându-se ceea ce nu are valoare.”