Ţara umilinţei. Amintiri mureşene de la cozile pentru alimente
0În Târgu-Mureş, ca în toate oraşele din ţară, anii 80 au reprezentat o perioadă în care statul la coadă a devenit un obicei nedorit al tuturor localnicilor. Practic, nu puteai obţine mult dorita carne sau mult aşteptatul lapte fără măcar câteva ore petrecute săptămânal în faţa magazinelor.
Fiecare zonă mai importantă din fiecare cartier avea aprozarul sau alimentara de la care mureşenii se aprovizionau cu lapte, conserve de carne, fructe, zahăr şi multe altele. În ceea ce priveşte carnea, lucrurile devin mai ”serioare”. Martorii vremii îşi amintesc că, deşi oamenii se comportau de cele mai multe ori civilizat, atunci când timpurile erau grele, iar alimentele puţine (în special pe timp de iarnă), oamenii se luau chiar şi la bătaie pentru un kilogram de carne de porc sau vită. Şi erau timpuri când, deşi nimeni n-a murit de foame, zeci de oameni se întorceau cu plasele goale după ore întregi petrecute la cozi.
”N-o să uit niciodată când, pe la începutul anilor 80, alimentele absolut banale, de genul laptelui, al zahărului şi al cărnii au devenit produse de lux. Noi aveam noroc că aveam o mătuşă ce lucra la Cosmos (actuala Darina, din cartierul Dâmbul Pietros) şi ne anunţa din timp atunci când urma să primească marfă. Odată, m-a trimis mama la un aprozar de pe strada Budiului, că se auzise ceva referitor la banane şi portocale, aduse de la unguri. Locuiam pe strada Lămâiţei, deci aproape de strada Budiului şi în cinci minute eram deja acolo. Am alergat până la magazin. Dar, surpriză. Erau, cred, 200 de oameni în faţa magazinului, ca să îmi spună mama apoi că fuseseră mai puţin de două kilograme de fructe, care nici nu se vânduseră, că le duseseră vânzătoarele acasă. Prima banană am mâncat-o în 1991, a fost nevoie de o Revoluţie ca să se întâmple”, ne-a povestit Max Moldovan, 44 de ani, un mureşean care a prins perioada de ”glorie” a cozilor la magazinele alimentare târgumureşene.
Acesta era unul din puţinele avantaje al localnicilor în acele vremuri: relaţiile de prietenie sau rudenie cu angajaţi la magazinele care comercializau alimente. Fiind un oraş mic, oamenii se împrieteneau repede şi zvonurile circulau rapid, astfel că dacă, de exemplu, la magazinul de prezentare de la Fabrica de Zahăr s-ar fi pus în vânzare pachete cu zahăr, în mai puţin de cinci minute se forma o coadă de câteva zeci de persoane.
Magazine precum Cosmos, Saturn, Orient, Olimp, Mocca, Doina, Dacia, Diamant, Fortuna, ABC şi multe altele asemenea, au devenit atât de faimoase pe plan local, încât au dat numele zonelor în care sunt amplasate. Mureşenii erau atât de obişnuiţi cu statul la coadă, încât la un momentdat devenise un procedeu de socializare. ”Am cunoscut trei domnişoare stând la coadă, cu una dintre ele având o relaţie de aproape doi ani. Asta făceau oamenii: mergeau cu plasele în mână la magazin, stăteau la poveşti, glumeau, râdeau şi uitau de foame. De multe ori se întorceau cu plasele goale şi ştiau că urmau să mănânce sfeclă, varză sau alte alimente de genul ăsta, deoarece carnea se lăsa aşteptată. Aşa era atunci”, afirmă mureşeanul.
Mureşenii care au prins timpurile acelea vor povesti oricând despre faimoasele sticle de lapte de pe vremea comunismului, pâinile acoperite cu făină albă, care pătau hainele dacă nu erau ţinute în plase sau despre cât de greu se obţineau litrii de ulei, chiar şi pe cartelă.