Cum arăta primul mijloc de transport în comun din România. Omnibuzul era format din două trăsuri

Primul mijloc de transport în comun care a circulat pe străzile unui oraş din România a fost omnibuzul, care era format din două trăsuri.

Prima iniţiativă de înfiinţare a transportului în comun din ţara noastră i-a aparţinut lui Solomon Rosenthal, un evreu care trăia în Bucureşti, în anul 1848.

„Pentru înfrumuseţarea moşiei Bănesei, a prea înălţatului şi fericitului nostru domn şi pentru înlesnirea comunicaţiilor persoanelor ce voiesc a merge la aceea moşie, atât trebuinţele cât şi spre preumblare, m-am străduit cu mari cheltuieli de am făcut dinlăuntru două trăsuri în care încap mai multe persoane (care se numeşte omnibuz). Când una a sosit, iar cealaltă a adăstat. Aşadar, plecat din aceasta şi în conştiinţa cinstitei poliţii, spre ştiinţa-i, vestind-o că în zilele de sărbătoare, programul pentru o persoană este un sfanţ, iar în zilele de lucru numai şaizeci parale bune”, anunţa Solomon Rosenthal.

Tramvaiele trase de cai 

După aproximativ 15 ani au apărut în România, după modelul altor Capitale din Europa, tramvaiele trase de cai. „În 1854, la Paris să se înfiinţeze prima linie de tramvai cu cai. Urmează apoi New York–ul, Londra 1859, Berlinul 1864, Viena 1864. Românii nu se lasă mai prejos şi în 1871, Bucureştiul avea tramvai cu cai de la Gara de Nord, până la piaţa Sf. Gheorghe, Calea Moşilor şi Obor. În 1889, existau 20 km linii de tramvai. Cum arăta «Tramcarul»?. Avea un vagon cu 12 pasageri, care stăteau pe două banchete din nuc lustruit cu 6 locuri fiecare. Pe platforma vizitiului mai încăpeau încă 6 persoane. Vagonul era vopsit în albastru, galben şi cu «marca comunei». Jos, lateral era numărul de ordine, iar în partea de sus, itinerarul. Până în 1909, tramcarul  va fi întâlnit şi în „dulce târg al Iaşilor”, la Galaţi şi Brăila. Se va menţine, până în 1929, când dispare cu totul. Lovitura de graţie i–a dat–o «tramvaiul cu vapori»“, arată istoricul Eugen Şendrea, în lucrarea „Istoria pe placul tuturor“.

Tramvaiul electric 

În iarna anului 1894 se dă în folosinţă prima linie de tramvai electric din Bucureşti. Timişoara este următorul oraş din România care se putea mândri, în anul 1899, cu o linie de tramvai electrică. În paralel au circulat şi tramvaiele trase de cai.

Apariţia autobuzelor

În anul 1921 pe străzile Bucureştiului, apar primele autobuze. „Pe la 1930, în toată România se aflau în funcţiune cam 5.000 de bucăţi. Rentabilitatea lor face ca şi C.F.R.–ul să se implice, creând un serviciu în 1935 cu 34 de autobuze, ca în 1941 să aibă 525. Distrugerile celui de–Al Doilea Război Mondial au anulat practic parcul de autobuze. Apoi, intervine «ajutorul frăţesc». Apar autobuzele sovietice. Vor circula până în anii ’60, când Uzinele «Vulcan» din Bucureşti scot primele autobuze româneşti (anul 1955, anul de naştere a autobuzului românesc). În timpul anilor ’60, câteva autobuze de provenienţă So- vietică circulau, printre maşinile „Volga” de la Centru la Gară. N–au avut viaţă prea lungă, fiind înlocuite masiv, mai ales în anii ’70 de autobuzele TV2 cu 38 de locuri“, se mai prezintă în lucrarea „Istoria pe placul tuturor“.

Circulaţia se desfăşura cu dificultate pe rutele din alte localităţi din cauza  drumurilor foarte prase. „După 1950, se făceau câteva curse regulate cu autocamioane „Molotov”, descoperite, fiind considerate atunci, ca o culme a transportului public. Dacă se defectau sau erau trimise în altă misiune de organele de partid, se utilizau camioanele de la O.R.A.C.A., adică în cele ce transportau vite“, susţine istoricul.