Paul Goma, condamnat la muncă silnică în lagărul Lăteşti din Bărăgan
0În colonia de muncă de la Lăteşti, din judeţul Ialomiţa, înfiinţată de comunişti în 1951, au fost dislocate peste 1000 de persoane, transformate în „doişti”, adică persoane cu domiciliu obligatoriu. Printre acestea se numără şi personalităţi ale istoriei contemporane româneşti.
În anul 1951, regimul comunist din România începe procesul de dislocare a persoanelor considerate o ameninţare pentru regim. Astfel au fost creat un sistem de reeducare a „elementelor duşmănoase” prin înfiinţarea de colonii şi unităţi de muncă. La nivelul întregii ţări au existat 76 de astfel de entităţi, 18 dintre ele fiind înfiinţate în Bărăgan.
În realitate, coloniile de muncă aveau forma unei comune obişnuite, însă oamenii care le-au populat erau obligaţi să trăiască aici sub paza armatei şi a Securităţii. De aici şi denumirea de „deoişti”, adică oameni care au domiciliul obligatoriu, fiindu-le interzis să părăsească localitatea.
Lagărul Lăteşti
Pe malul Dunării, în zona comunei Borduşani, a fost înfiinţat lagărul de muncă Lăteşti, localitate care astăzi nu mai există. Datele statistice ale Serviciului Judeţean al Arhivelor Naţionale Ialomiţa şi ale Consiliului de Studiere a Arhivelor fostei Securităţi arată faptul că la Lăteşti au avut domiciliu obligatoriu peste 1.000 de oameni. Toţi aceştia au fost obligaţi să muncească până la epuizare.
Basarabeni, bănăţeni, aromâni sau deţinuţi condamnaţi definitiv prin hotărârile judecătoreşti au fost aduşi aici sub escortă, fiind consideraţi o ameninţare pentru regimul comunist de la Bucureşti.
Purgatoriul lui Paul Goma
Dizidentul anticomunist Paul Goma se numără de asemenea printre personalităţile pe care autorităţile comuniste i-a obligat la muncă silnică în lagărul de la Lăteşti.
În 1956, acesta este prins, arestat şi condamnat la 2 ani de închisoare după ce, în timpul studenţiei, a citit în cadrul Şcolii de Literatură un capitol dintr-un roman care spunea povestea unui tânăr comunist care a rupt carnetul de membru. După ce a fost eliberat din cumplitele închisori Jilava şi Gherla, Paul Goma a fost internat cu domiciliu obligatoriu la Lăteşti, în inima Bărăganului. Scriitorul şi-a petrecut aici 5 ani din viaţă. În 1964, „deoiştililor” şi se ridică interdicţia de a părăsi coloniile de muncă, Paul Goma devenind astfel un simbol al luptei anticomuniste din România.