Trăieşte într-o cameră de 10 metri pătraţi fără curent, internet sau gaz, dar este prima la învăţătură din clasă

Lorena Motoz, o fetiţă care locuieşte împreună cu părinţii la periferia oraşului Satu Mare, a terminat clasa I cu rezultate excepţionale la învăţătură, deşi nu are, nici pe departe, condiţiile de acasă ale colegilor ei de clasă.

E blondă, cu ochi sclipitori şi extrem de frumoasă. Trăsăturile ei de frumuseţe se observă dincolo de părul neîngrijit şi de praful din curte adunat pe faţa ei. Lorena Motoz este un copil timid, care ne-a primit ascunsă după o perdea plină de găuri, pusă în uşa cămăruţei de nici 10 metri pătraţi, care îi serveşte şi de dormitor şi de bucătărie şi de cameră de zi şi de loc de joacă atunci când afară plouă sau ninge. Pe cât este de frumoasă, atât e de timidă şi îşi ridică cu greu privirea din pământ atunci când vorbeşte cu un străin.

Lorena împreună cu părinţii săi locuiesc la marginea oraşului Satu Mare, acolo unde au primit din partea unui sătmărean un acoperiş deasupra capului şi un venit minim care să le asigure existenţa, în schimbul ajutorului cu animalele pe care ei îl oferă la ferma omului. Curentul şi gazul lipsesc cu desăvârşire, iar despre cablu tv şi internet nici nu poate fi vorba, acestea fiind lucruri la care Lorena nici nu poate visa. Singura ei alinare este un radio pe baterii, care sparge monotonia din camera în care stă şi se adăposteşte când un străin ajunge în fermă.

Cu toate că nu are aproape nimic din ce au alţi copii de vârsta ei, pe partea materială, Lorena are o dorinţă de a reuşi şi un interes pentru învăţătură extraordinar, încheind clasa I prima pe clasă, cu cele mai bune medii. Aceasta este eleva învăţătoarei Lucuţa Erika, în clasa IC, de la Şcoala Gimnazială „Bălcescu-Petofi”.

„La şcoală îmi place cel mai mult matematica. Îmi place să învăţ şi îmi fac mereu temele. Am avut premul întâi acum la sfârşit de clasa I”, afirmă Lorena.

„ Este un copil cuminte, învaţă, e sârguincioasă, are calificative foarte bune. Este foarte interasată de poveşti, de cântece, are mare interes faţă de învăţătură în general. Se înţelege bine cu colegii, îi ajută pe cei slabi, la lecţii, le explică dacă unii nu înţeleg sau nu reuşesc să facă ce le cer, ea merge şi îi ajută.
Matematica îi place cel mai mult, vorbeşte şi în româneşte destul de bine, deşi suntem la secţia maghiară. Cu calificativul „foarte bine” a încheiat anul, în ciuda condiţiilor pe care le are. ”, afirmă şi învăţătoarea Lucuţa Erika.

De acasă până la şcoală şi înapoi Lorena face zilnic cel puţin o oră, pe un drum pe care şi cu maşina se ajunge greu. Indiferent că este ploaie, vânt, ninsoare sau soare puternic, Lorena nu se ascunde în casă, ci face toate eforturile pentru a ajunge la şcoală.

„Vine zilnic pe jos, prin tot noroiul de pe câmp, până aici la noi. Aici se spală, se schimbă în haine curate şi apoi merge la şcoală, iar eu îi pregătesc un sandwich ca să aibă de mâncare la şcoală”, afirmă soţia bărbatului care le-a oferit Lorenei şi părinţilor ei un acoperiş deasupra capului.

„Nu am lipsit niciodată la şcoală, merg în fiecare zi. Când vin de la şcoală îmi fac temele şi apoi mă joc cu animalele. Îi mai ajut pe mami şi pe tati, dar mie la ponei îmi place cel mai mult, să le dau de mâncare şi să îi călăresc”, afirmă Lorena.

„Chiar nu a lipsit de la şcoală, este un copil exemplu, şi vine mereu curată la şcoală. Am auzit de condiţiile în care locuiesc, dar nu am reuşit să îi vizitez niciodată”, mai povesteşte învăţătoarea fetiţei.

Deşi părinţii ei sunt persoane „fără carte”, aceştia fac ce pot pentru a-şi trimite fata la şcoală, ca măcar ea să înveţe să scrie şi să citească.

„Noi nu avem şcoală şi vrem ca măcar ea să scrie şi să citească, să o ţinem în şcoală cât o să putem” afirmă mama fetei.

Deşi mai multe îi lipsesc decât are, din lucrurile copilăriei colegilor ei de clasă şi a altor colegi de vârsta ei, Lorena nu cere niciodată nimic, ci doar se bucură şi mulţumeşte frumos pentru tot ceea ce primeşte.