Reşiţa: PORTRET / Paula Neamţu, „soldatul” jurnalist

Paula este ziarista care le-a transmis reşiţenilor cele mai fierbinţi ştiri, de pe frontul din Irak.

PROFIL
Născută 23.04.1968
Experienţă: peste 15 ani de jurnalism
Studii : Facultatea de Jurnalistică
Familie: Căsătorită, o fiică

Paula Neamţu este un model de jurnalist pentru tinerii care lucrează în presa reşiţeană. Cu răbdare şi pasiune, ea le-a transmis şi lor esenţa meseriei de ziarist. „Jurnalismul cred că este o profesie pe care mulţi tineri o visează, mai ales că, din afară, se vede doar partea frumoasă a lucrurilor. Nici eu nu am făcut excepţie şi, drept urmare, am început să colaborez  la ziarul local. Am fost încurajată şi de unul dintre prietenii mei din copilărie, ziarist deja la acea vreme, Daniel Botgros”, spune Paula.
De la ziar, a trecut la primul post de radio al Reşiţei, înfiinţat de Doru Dinu Glăvan. „Mai departe, totul a mers de la sine, dar, trebuie să subliniez, cu ajutorul familiei. Pentru că, într-o astfel de meserie, dacă familia nu te sprijină, nu are încredere în tine, se ajunge în situaţia în care trebuie să alegi între carieră şi familie”, subliniază Paula Neamţu.

De la Caraş, la zonă de conflict
În anul 2001, de la radio, Paula s-a transferat la o agenţie naţională de presă, ca şi corespondent în judeţul Caraş-Severin. Dar cum viaţa de corespondent i-a fost incompletă, a simţit nevoia să facă mai mult de atât. Aşa i-a venit ideea ca în toamna anului 2004, la propunerea colegului şi prietenului ei Mario Balint, să solicite aprobarea pentru a îndeplini o sarcină deloc uşoară, aceea de corespondent pentru zone de conflict. „După aproape jumătate de an am fost acceptată şi trimisă, pentru o lună de zile, la Al Nassyriah, în sudul Irak-ului. O experienţă unică, pe care, cred, şi-o doreşte orice jurnalist”, spune Paula.     

Alături de „Şoimii Carpaţilor”
Pentru 30 de zile, Paula a trăit ca un adevărat soldat. A trăit şi a mâncat la fel ca şi militarii. „Noi am fost sub comanda italiană. Asta înseamnă că ei au şi gătit. Mâncarea de la popotă a fost delicioasă. Pui mâncam destul de rar. Specialitatea zilei erau pastele, gătite sub toate formele”, spune jurnalista. Paula îşi aminteşte că cel mai mult au impresionat-o unitatea dintre români, disciplina soldaţilor şi patriotismul lor.
„Trebuie să menţionez că eu am fost, în teatrul de operaţii, alături de Batalionul 812 Infanterie «Şoimii Carpaţilor». În plus, acolo am învăţat cât de importante sunt însemnele naţionale, ce putere poate să aibă interpretarea imnului de stat şi cât de mândru poţi să fii de steagul românesc”, a spus Paula, care acum, ori de câte ori aude imnul, ia poziţia de drepţi, în semn de respect. Paula spune că acestea  „sunt sentimente pe care cu greu le poţi descrie, dar pe care ar trebui să le simtă fiecare român”.

Întrebări şi răspunsuri
Cum se pregăteau documentările? 
În primul rând, din colaborarea foarte bună cu ofiţerii de relaţii publice. Pentru că un ziarist mort nu face doi bani. A fi corespondent în zone cu risc extrem înseamnă a respecta regulile cu stricteţe. Documentarea o faci pe teren, unde pleci tot după anumite reguli şi însoţit de un întreg convoi.

Ai fost tentată să părăseşti tabăra fără să anunţi?
Desigur, tentaţia este mare, însă, aşa cum am spus, gesturile tale nesăbuite pun în pericol nu doar viaţa ta, ci şi a celor care îţi asigură protecţia în aceste zone de conflict. Şi asta, înainte de a se ajunge la plăta răscumpărării.

Ce impact au avut asupra ta codurile de conduită impuse de irakieni, străinilor?
Impact nu pot să spun că au avut. Am plecat pregătită, din toate punctele de vedere. Dacă mergi într-o asemenea zonă, respecţi cutuma locului respectiv şi obiceiurile locale. De altfel, acest lucru îl faci indiferent unde te duci, din bun simţ faţă de localnici.

Ce-i place
„Îmi face o deosebită plăcere să stau cu familia şi prietenii, să ascult muzică, să vizionez filme. Îmi plac oamenii cu caracter, îmi place politica, însă nu să o practic, ci să o studiez, ca jurnalist. Îmi plac concediile şi programarea acestora”, a spus Paula.

Ce nu-i place
„Nu-mi place tristeţea, nu-mi plac veştile rele şi nici oamenii care sunt pesimişti”, a declarat Paula.