Reşiţa: PORTRET / Iancu Almăj, un bănăţean autentic 100%

Cea mai mare parte a timpului său o dedică poeziilor scrise în cel mai curat grai bănăţean.

PROFIL
Născut - 06.12.1941, în satul Măidan
Educaţie - Şcoala Militară de Chimie de la Câmpulung Muscel, arma chimie militară
Ocupaţie - Pensionar
Familie - Căsătorit, are trei copii

Bătrânelul, extrem de simpatic şi de volubil, fost colonel în armată, îşi spune „Iancu Almăj Bănăţeanu”. Este vesel şi destul de sprinten, mereu precipitat şi cu poftă de viaţă. Este pasionat de folclor şi de tot ceea ce presupune acesta. A crescut la sat şi îşi aminteşte, ca şi cum ar fi fost ieri, cum mergea la câmp, cu bunicul său.
„Sunt cel mai mare dintre nepoţi şi port numele bunicului meu. Copilăria mea a fost foarte frumoasă. Îmi amintesc că mergeam cu bunicul la sălaş şi la câmp. De la el am învăţat tainele naturii, dar şi graiul popular din Banat”, a spus, cu mândrie, colonelul în  rezervă.
De mic a îndrăgit ştiinţele exacte, a învăţat bine şi a participat la olimpiade. A îndrăgit şi dansurile populare şi a făcut parte din formaţia de teatru a şcolii. A fost atent şi la pregătirea sportivă, a făcut parte din formaţia de juniori a echipei Minerul Anina. În anul 1959, după ce a susţinut examenul de bacalaureat, a trebuit să decidă ce pregătire va urma.
„Am avut de ales între Facultatea de Chimie Timişoara sau Şcoala Militară de Ofiţeri. Bunicul meu mi-a spus, la vremea aia, că cel care nu face armata nu este bărbat. Am ascultat de el, iar în 1962 a absolvit cu gradul de locotenent. Confruntarea cu probleme a început în 1962. În toată perioada, până în anul 1996, am satisfăcut serviciul militar în mai multe garnizoane: Timişoara,  Braşov, Sfântul Gheorge, Şinca Veche, sau Reşiţa. Dacă nu aş fi avut nevasta şi copii cu mine ar fi fost foarte greu. Dorul de Banat m-a adus acasă”, a spus Iancu Almăj.

Scrie poezii de trei decenii
Iancu Almăj vorbeşte în grai popular şi în viaţa de zi cu zi. Chiar şi atunci când iese la cumpărături. „În 1980, când am venit la Reşiţa, am început să scriu. Armata o fost grea, aşa îmi găseam liniştea. Aici, între ai mei, mă necăjeam şi mă bucuram împreună cu ei. Eram bucuros că am revenit pe locurile de pră unge am fugit. După anul 1985 am participat la aproape toate activităţile pentru promovarea poeziei în grai”, a spus Iancu Almăj.
Cenaclul literar „Tata Oancea” din Bocşa  este locul în care colonel în rezervă se simte ca la el acasă. Fiind singurul din Caraş-Severin în şcoala miliatră, Iancu Almăj îşi ruga colegii să facă linişte atunci când la difuzor se auzea „clănetu” sau “torogotul”, iar ochii i se umpleau de lacrimi.

Întrebări şi răspunsuri
Câţi ani are costumul popular pe care îl purtaţi?
Este făcut de străbunica mea. Peste sută. Îl port cu mare drag şi este complet. Am grijă de el ca de copilul meu.

Care este cea mai mare realizare?
Copiii mei. Adriana, Ovidiu şi Cristian. Îi iubesc ca pe lumina ochilor din cap.

Câte volume aţi publicat?
Până acum doar unul. Scriu la al doilea. Le mulţumesc copiilor că m-au ajutat să-l public. Sper ca în toamnă să-l fac şi pe celălalt.

Ce-i place
„Primul lucru care îmi place este graiul bănăţean. Mă reprezintă şi-l iubesc. Îmi place să stau cu soţia şi să-mi plimb căţelul. Îmi place să meşteresc. Am un garaj şi acolo fac tot felul de lucruri. Nu pot să stau degeaba”, a spus bănăţeanul.

Ce nu-i place
„Nu îmi place să fiu minţit. Nu-mi place democraţia actuală. Este prost înţeleasă. Mulţi nu ştiu să-şi vadă lungul nasului. Oamenii nu sunt corecţi unii cu alţii şi acest lucru nu este bun. Nu-mi place răutatea”, a spus Almăj