FOTO Istoria în ruine. Conacele şi palatele abandonate ale Prahovei

Întreg teritoriul Prahovei este împânzit de conace boiereşti şi palate peste care vremurile şi oamenii parcă au trecut cu furie. În proprietate privată sau locală, majoritatea monumente istorice, tânjesc, cu ziduri ştirbe, după gloria de odinioară. Una imposibilă în lipsa unor fonduri consistente

Poate cea mai frumoasă şi cunoscută ruină din Prahova este Micul Trianon din Floreşti, Palatul Cantacuzino sau „Palatul Domniţei“, al cărui nume vine de la arhitectura sa care se inspira din arhitectura palatului Micul Trianon din grădina Palatului Versailles din Franţa.

Palatul a fost construit după proiectul arhitectului român Ion D. Berindey, la cererea Prinţului Gheorghe Grigore Cantacuzino, cunoscut sub numele de Nababul, pentru averea sa impresionantă. Urma să fie ocupat de nepoata Nababului, Alice, fata celui de-al treilea fiu al său, Mihail G. Cantacuzino.

Pentru finisajele exterioare s-a folosit calcarul alb de Albeşti, material considerat la acea vreme ca fiind la fel de preţios ca marmura. Pentru a crea o ambianţă armonioasă şi elegantă, boierul Cantacuzino a plantat arbuşti de esenţă rară în jurul palatului.

În faţa palatului a fost amenajată şi o piscină, a cărei formă se poate distinge şi în zilele noastre, iar palatul avea un sistem de încălzire central asemănător cu cel de la Castelul Peleş şi mai multe săli de bal destinate oaspeţilor dornici de distracţie.

Construcţia palatului a început în anul 1911 şi era aproape finalizată în anul 1913 când Nababul a murit pe neaşteptate de pneumonie. Mihail Cantacuzino, cel care a moştenit palatul, l-a abandonat. Cutremurul din 1940 a afectat serios contrucţia, nemţii au luat tabla de cupru de pe acoperiş şi sobele de teracotă, au urmat ruşii care au furat tot ce era de valoare, iar la cutremurul din 1977 s-au dărâmat coşurile şi zidurile interioare. La toate acestea se adaugă distrugerile produse de săteni care au demontat şi demolat tot ce putea fi refolosit ca material de construcţie.

Din 1948, domeniul, care la vremea aceea se afla în proprietatea nepoatei Nababului, Alice Cantacuzino, a fost naţionalizat şi trecut în proprietatea statului. În 1965, pe terenul care aparţinea de palat, a fost înfiinţat un sanatoriu TBC care funcţionează şi astăzi, într-o anexă a palatului.

După Revoluţie, palatul a fost retrocedat urmaşilor Nababului, iar reprezentanţi ai familiilor Cantacuzino, Sturza, Bibescu, au vândut – în 2009 – o parte din proprietate unui antreprenor român, lui Radu Tudorache, fost şef în Autoritatea Naţională de Reglementare a Comunicaţiilor, aflat în top Forbes.

Pentru restaurare, palatul, aflat pe lista monumentelor istorice, ar avea nevoie de aproximativ 20 de milioane de euro, iar noul proprietar a promis să-l pună pe picioare şi să-i dea o destinaţie funcţională, păstrând exteriorul intact. De altfel, doar zidurile au rămas în picioare din impresionanta construcţie. La interior, palatul suferă din cauza unei ciuperci litofage, un fel de cancer al pietrei, iar tot locul este infestat cu bacilul Koch, din cauza sanatoriului aflat în imediata apropiere.

Conacul Callimachi – Văcăreşti din Măneşti

Încă o construcţie frumoasă şi impresionantă, Conacul Callimachi – Văcăreşti din Măneşti este, şi el, în aşteptarea gloriei de odinioară. Proprietarul, Theodor Văcărescu, mareşal al lui Carol I, s-a inspirat pentru construcţia conacului din comuna Măneşti de lucrările de la Castelul Peleş, pe care le-a şi supravegheat. Lucrările la conac au început în 1882 şi au durat zece ani, după planurile arhitectului francez Paul Gottereau.

Conacul din Manesti adăpostea şi una din cele mai valoroase biblioteci private din acea vreme, cuprinzând rarităţi bibliofile ce au ce au fost risipite şi distruse după 1949.

După 1944, moştenitorii, înrudiţi între timp cu familia Callimachi, au vândut conacul din Măneşti regelui Mihai I. A fost naţionalizat în 1949, odată cu celelalte reşedinte ale familiei regale şi a intrat într-o perioadă abruptă de declin.

Bunurile familiilor Văcărescu şi Callimachi au fost furate, risipite, distruse sau vândute,  iar interioarele degradate. În 1974, pe când se efectuau lucrări de reparaţie la acoperişul conacului, din neglijenţa muncitorilor, a izbucnit un incendiu care a distrus toate decoraţiile interioare şi exterioare ale clădirii.
Din 1998, terenul şi clădirile au fost retrocedate prinţesei Alexandra Callimachi Reininger, stabilită în Franţa, care intenţionează să redea vechea glorie a domeniului Măneşti.

Conacele în ruine, incluse pe „Drumul Voievozilor“

Pe lista conacelor boiereşti din Prahova mai sunt Conacul „Costache Cantacuzino” din Râfov,
Conacul „Nicolau” din Brazi sau  Conacul „Toma Cantacuzino” din Filipeştii de Târg. Sunt, mereu, şi pe lista de promisiuni pentru restaurare, amânate an de an din lipsă de fonduri.

Pentru a ieşi din ignorarea totală, conacele, dar şi alte ruine din 18 localităţi din Prahova au fost incluse pe „Drumul Voievozilor“, un proiect judeţean care îşi propune promovarea patrimoniului cultural şi istoric al Munteniei, un fel de agro-turism pentru pasionaţii de situri şi monumente istorice.

Vă mai recomandăm

Nichita Stănescu şi alcoolul: patima care a determinat-o pe Elena Ceauşescu să-i trimită ministrul Sănătăţii la uşă

FOTO Justin Capră, inventatorul vizionar. „Timpul invenţiilor mele nu a venit, dar va veni“