Cum a fost împiedicată armata germană să forţeze trecerea Carpaţilor prin culoarul Rucăr-Bran în Primul Război Mondial

Între 8 şi 23 octombrie 1916 s-a desfăşurat una dintre cele mai dure bătălii de pe teritoriul României din Primul Război Mondial. Bătălia din zona Bran-Câmpulung, numită uneori şi Bătălia de la Câmpulung, a avut drept rezultat rezultat anihilarea de către forţele Armatei 2 române a încercării puternicei Armatei 9 germane de forţare a Munţilor Carpaţi prin Culoarul Rucăr-Bran.

După cum spune profesorul de istorie Constantin Vasilescu, ”Bătălia din zona Bran-Câmpulung a fost parte componentă din operaţiunea de apărare a trecătorilor din Munţii Carpaţi, cea de-a treia operaţie de nivel strategic desfăşurată de armata României în campania anului 1916. Ea s-a derulat începând 11 septembrie şi până la începutul lunii octombrie 1916, şi a avut trei obiective prioritare.

Este vorba de oprirea ofensivei declanşate de armata germană pe frontul din Transilvania, menţinerea şi consolidarea unui dispozitiv defensiv pe aliniamentul Munţilor Carpaţi şi crearea condiţiilor pentru reluarea iniţiativei strategice şi trecerea la ofensivă. Gruparea de forţe inamică era comandată de arhiducele Carol, moştenitorul tronului austro-ungar şi era formată din trei armate: Armata 7 austro-ungară, acţionând în Bucovina, Armata 1 austro-ungară acţionând între Târnava Mare şi Olt şi Armata 9 germană acţionând în partea sudică a frontului, aflată sub conducerea generalului Erich von Falkenhayn, proaspăt demis din funcţia de şef al Statului Major General”.

Ofensiva Armatei 9 germane avea ca obiectiv deschiderea drumului peste munţi spre Bucureşti, pe calea cea mai scurtă.

Forţele române erau reprezentate de Grupul Nămăeşti, comandant fiind generalul de divizie Dumitru Cotescu, comandantul Corpului II Armată, ocupând un dispozitiv de luptă centrat pe şoseaua Câmpulung - Braşov. Iniţial forţele române erau reprezentate de Divizia 22 Infanterie, al cărei comandant a fost generalul de brigadă Aristide Razu, divizie proaspăt intrată în dispozitiv de luptă după sosirea din zona operaţiei de la Flămânda. Acesteia avea să i se alăture începând cu noaptea de 7/18 octombrie Divizia 12 Infanterie, comandant fiind generalul de brigadă Traian Găiseanu, divizie retrasă de pe frontul din Dobrogea. Pentru atacul poziţiilor româneşti, comandamentul german destinase forţe ale Armatei 9.

Apărarea Muntelui Mateiaş, cheia câştigării bătăliei

Planul trupelor germane prevedea executarea unei lovituri frontale cu Divizia 76 Infanterie concomitent cu o manevră de învăluire dinspre vest executată de Brigada 8 Munte austro-ungară. Pe de altă parte, ordinul dat forţelor române de către comandantul Armatei 2, generalul Averescu, cerea opunerea unei rezistenţe puternice, precizând imperativ că: „retragerea de pe poziţiunile actuale nu se va face decât prin ordine; ea se va executa în aşa mod că, pe când o parte a trupelor vor fi îndreptate spre poziţia de ocupat, restul, constituit în ariergardă va întârzia înaintarea inamicului, folosindu-se de poziţiunile intermediare ce oferă terenul şi care vor fi şi ele recunoscute de pe acum”, aşa cum se arată în Ordinul de operaţii pentru Armata 2 semnat de generalul Alexandru Averescu.

Respectarea cu stricteţe de către trupele române a acestui ordin de operaţii a făcut ca, deşi trupele germane au obţinut un număr de victorii tactice în faza iniţială, în cele din urmă să fie nevoitet să oprească acţiunea ofensivă şi să treacă la defensivă, într-o situaţie nu foarte favorabilă. „Cheia poziţiei inamice, Muntele Mateiaş (1.241 m) foarte bine întărit, nu a putut fi cucerit; şi când la 13 octombrie au început din nou atacuri foarte puternice din partea adversarului, executate cu forţe noi aduse, corpul a fost bucuros să se poată menţine. El [generalul Kurt von Morgen, n.n.] a suferit în câteva locuri chiar înfrângeri, care l-au determinat să ceară cu toată insistenţa ajutor. Am fost nevoit să-l refuz, deoarece nu aveam rezerve la dispoziţie”, este menţionat în informarea semnată de ”General Erich Falkenhayn, Campania Armatei a 9-a împotriva românilor şi a ruşilor”.