Numele ciudate ale unor sate din Moldova: Porcești, Calu-Iapa, Pluton, Căciuleşti. De unde vin denumirile
0Destule aşezări de pe întreg cuprinsul ţării au denumiri ciudate, despre unele ştiindu-se de unde provin, iar de altele nu, poveştile care au zămislit toponimiile ştergându-se din memoria colectivă.
Şi prin Neamţ sunt astfel de localităţi, exemple fiind Pâţâlâgeni, Pluton, Cazaci, Valea Seacă, Borşeni, Căşăria, Unghi, Curechiştea sau Bătrâneşti. Dar mai sunt Băloşeşti, Prăjeşti, Porceşti, Calu-Iapa, Valea Arini, Pârâul Cârjei, Căşăria, Bălţăteşti, Cacaina ori Magazia. În timp, numele unora dintre ele a fost schimbate.
S-a petrecut acest lucru în anii de după 1900, dar mai ales în perioada comunistă, însă denumiri „ciudate“ se mai păstrează şi în prezent. Este cazul satului Pluton, din comuna Pipirig, ambele fiind situate pe DN 15C, care face legătura, pe viaductul construit la coada lacului de acumulare de la Bicaz (la Poiana Largului), între Moldova şi Transilvania.
„La Pluton este un caz de etimologie populară fals deformată. Acest sat se numea Plotun, care înseamnă cerb în româna veche cu influenţe slave. După Războiul de Independenţă, tinerii care s-au întors de la oaste au susţinut că Plotun este greşit şi că ar trebui să se numească Pluton, asemeni formaţiunii din armată“, este de părere Ionel Boamfă, profesor la Universitatea „Cuza“ din Iaşi.
O veche aşezare răzăşească din Neamţ, Porceşti, este atestată din 27 iulie 1448. Numele îi vine de la un dregător al Moldovei, Oană (Ion) Porcul, care stăpânea zona. Preotul cercetător Florin Ţuşcanu, fost protopop al Romanului, arată că satul e unic în spaţiul ortodox românesc, aici fiind construite patru biserici, toate cu hramul Sfântul Nicolae.
În această localitate şi-a petrecut copilăria marele dramaturg Victor Ion Popa (1895-1946), părinţii fiind învăţători. Este autorul celebrei piese „Take, Ianke şi Cadâr“. În Neamţ, era şi satul Calu-Iapa, în comuna Piatra şoimului. Chiar dacă acum se numeşte Poiana, oamenii tot Calu-Iapa îi spun, nume despre care nu se ştie cine l-a stabilit în vechime, dar o ipoteză este.
„Satul este atestat documentar pe la 1460-1470, într-un document slavon apărând denumirea de «Cobâle», ceea ce în româneşte înseamnă iapă. În epoca lui Ştefan cel Mare, aici erau herghelii pentru oastea voievodului. De altfel, în sat este şi un punct căruia i se zice «Mârza», de la mânz“, declara, pentru „Adevărul“, Constantin Sandovici, fost director al şcolii din comună.
Cât despre localitatea Căciuleşti din comuna Girov (atestată la 1415, din vremea lui Alexandru cel Bun), denumirea pare să fi fost atribuită deoarece localnicii purtau nişte căciuli foarte mari. Altă ipoteză, dar nu prea plauzibilă, este că numele s-ar lega de faptul că Ptolemeu, în secolul II înainte de Cristos, face referire, în lucrarea „Geografia“, la un trib din această zonă, Caucoiensis.
Bălţăteşti, deşi nu are o aşa de mare „rezonanţă“ auditivă, numele i s-a atribuit după o anumită caracteristică a zonei, un areal cu bălţi şi mlaştini. În 1810, boierul Matei Cantacuzino, proprietarul moşiei, descoperea efectul terapeutic al acestor ape, care ameliorau şi vindecau maladii. Astfel luau fiinţă Băile Bălţăteşti, staţiunea dăinuind şi-n prezent, fiind administrată de Armată.