Comoara donată, „pentru luminarea poporului“, de bibliotecarul Casei Regale. Cine a fost Gheorghe Teodorescu Kirileanu

Membru al Academiei Române, Gheorghe Teodorescu Kirileanu a fost o personalitate polivalentă, destinul legându-l de familia regală şi de locurile natale cărora li s-a dedicat necondiționat.

Născut la 13 martie 1872, în satul Holda-Broşteni (atunci în judeţul Neamţ), academicianul Gheorghe Teodorescu Kirileanu s-a remarcat încă din adolescenţă, fiind unul dintre cei mai străluciţi absolvenţi ai Şcolii Normale „Vasile Lupu“ şi ai Facultăţii de Drept din Iaşi. În trei împrejurări, care i-au marcat hotărâtor viaţa şi cariera, a fost remarcat şi susţinut de Titu Maiorescu.

În decembrie 1899, la comemorarea a 10 ani de la moartea lui Ion Creangă, student fiind, a publicat în revista de folclor „Şezătoarea“ un articol despre pierderea unor manuscrise ale povestitorului. Apoi, în 1900, deşi fusese numit în magistratură la Iaşi, a solicitat ministrului de Justiţie (Maiorescu) să fie transferat la Judecătoria Broşteni, pentru a lucra în folosul consătenilor.

În decembrie 1902, Kirileanu a criticat ediţia „Scrieri“, una despre Ion Creangă, care avea multe erori, subliniind că „opera lui Creangă trebuie lăsată cu totul neştirbită şi nestropşită, icoană credincioasă mediului din care a răsărit“, fapt ce l-a determinat pe acelaşi Titu Maiorescu să-l îndemne în a deveni cel mai bun editor al inegalabilului scriitor născut în Humuleştii Neamţului.

În 1906, Gheorghe Kirileanu a scris o monografie, apreciată de Nicolae Iorga: „Dacă vei lua în mână «Descrierea moşiei regale Broşteni», nu se poate să n-o ceteşti până la sfârşit. Sunt  acolo ştiri istorice, note despre gospodăria veche şi cea nouă, elemente de limbă, de cultură, cu totul necunoscute. Limba e cea a scrisului lui Creangă. Monografia nu poate fi întrecută“.

Zeci de mii de cărți, donate orașului Piatra Neamț

Capacitatea intelectuală a lui Kirileanu avea să fie apreciată de reputatul filolog Alexandru Philippide, care îl considera „Rara avis“, iar Louis Basset, secretarul Regelui Carol I, „Une perle noire“ (o perlă neagră). Invitat mai întâi să coordoneze editarea monografiilor domeniilor regale cu ocazia aniversării a 40 de ani de domnie ai lui Carol I, i se propune apoi să lucreze în serviciul Casei Regale.

Gheorghe Teodorescu Kirileanu s-a ocupat de corespondenţa în limba română, petiţii şi cereri de ajutoare adresate suveranilor, după care a fost numit bibliotecar al Palatului Regal, pe care o va îndeplini mai bine de două decenii, între 1909 şi 1930. Din motive obscure, cel care a fost printre primii editori ai scrierilor politice ale lui Eminescu, a căzut în dizgraţia lui Carol al II-lea, fiind pensionat forţat în anul 1930.

Cărturarul a avut o impresionantă corespondenţă, circa 17.000 de scrisori, cu alte personalităţi: Titu Maiorescu, Nicolae Iorga, Marta Bibescu, Ioan Simionescu, Simion Mehedinţi, Constantin Giurescu, Barbu Ştirbey, Dimitrie Gusti, Ion I. C. Brătianu, Grigore Antipa, Octav Băncilă, Sextil Puşcariu, Alexandru Rosetti, la care se adaugă cele cu regii Carol I şi Ferdinand I.

Cărturarul pleacă din Bucureşti şi se stabilişte, din 1935, la Piatra Neamţ, decedând pe 13 noiembrie 1960. Nu înainte de a dona oraşului, pe 24 februarie 1956, o comoară „pentru luminarea poporului“, o impresionantă bibliotecă, care cuprinde numeroase titluri şi volume de mare interes documentar, peste 30.000 de cărţi şi publicaţii.

Sunt şi 240 de cărţi vechi româneşti, între ele „Cazania lui Varlaam“ din 1643), 51 de volume vechi străine (una este „Turcici Imperii Status şi Respublica Moscoviae et Urbes“, Amsterdam, 1630, cinci volume din colecţia ziarului Timpul din anii 1877, 1878 şi 1881- 1883, din vremea în care Eminescu a fost redactor al cotidianului. O colecţie  de manuscrise a fost donată Bibliotecii Academiei Române.

Iată cum era descris Gheorghe Kirileanu, în revista „Apostolul“: „A fost toată viaţa un neobosit cercetător al trecutului nostru cultural şi istoric, un discret şi generos cărturar, mereu apreciat pentru temeinicia gândirii, pentru omenia şi modestia cu care s-a devotat faptelor de bine. A fost un pasionat cercetător al folclorului şi un constant susţinător al iniţiativelor culturale, în întreg spaţiul românesc“.