Porunca primită în somn de Ladislau, regele Ungariei, după o partidă de vânătoare, care a dus la întemeierea unui mare oraş din România
0Aflat la vânătoare, Ladislau, regele Ungariei a ajuns prin nişte ţinuturi de o frumuseţe rară de care s-a îndrăgostit. În timp ce s-a pus să se odihnească, în vis i-au apărut îngerii care i-au cerut să ridice o mănăstire în cinstea Fecioarei Maria, mănăstire care să poarte Varad.
Naraţiunea aparţine lui Marcu din Kalt şi este inserată în Cronica pictată de la Viena, una dintre cele mai importante surse istorice pentru perioada dinastiei magiare a Arpadienilor. Documentul surprinde legenda întemeierii bine închegată la 250 de ani după domnia lui Ladislau (1077-1095).
Mănăstirea, cu sediul capitlului (colegiul canonicilor), a fost zidită pe malul stâng al Crişului Repede, într-o zonă mlăştinoasă, traversată de braţe ale Crişului şi de cursul Calidei/Calendei, numele cel mai vechi al al actualei Peţa, însemnând apă caldă, după etimologie latină.
Cronica mai notează că lui Ladislau i-a fost drag locul şi, „..în viaţă fiind a poruncit să fie adus la Oradea Bihorului şi acolo să fie îngropat trupul său după moarte”.
A murit la Zvolen, pe 25 iulie 1095, iar însoţitorii regelui s-au grăbit să dea curs poruncii testamentare, pornind cu trupul regelui într-o căruţă spre Oradea. Fiind căldură mare şi temându-se ca nu cumva „ trupul preacuviosului rege sfânt să nu înceapă a se strica”, curtenii au decis schimbarea destinaţiei spre Alba Regală, unde mai erau înmormântate şi alte capete încoronate. După un popas, în zori de zi, înainte de a pleca, mare le-a fost mirarea când au văzut că nici căruţa, nici trupul regelui nu mai erau acolo. Îl căutară şi îl găsiră în drumul care ducea la Oradea: „ fără nici un ajutor omenesc, trupul sfânt mergea către Oradea cu căruţă cu tot…Văzând marea minune dumnezeiască, lăudară pe Domnul”…
De cealaltă parte, izvoarele istorice susţin că trupul regelui a ajuns la Oradea mult mai târziu, fiind înhumat mai întâi în mănăstirea din Somogyvár. Istoricul Liviu Borcea aminteşte că la 1134 încă nu se afla la Oradea, jurământul unor părţi în litigiu făcându-se pe sfântul altar al bisericii orădene şi nu la mormântul regelui, cum s-a întâmplat mai târziu, potrivit oradeamea.ro
În anul 1192 el a fost canonizat mai cu seamă pentru sprijinul acordat bisericii. Este cunoscut procesul, împreună cu posibila formulă de jurământ ajunsă până la noi după multiple copieri. Ceremonia a avut loc la mormântul regelui de la Oradea. Sărbătoarea lui apare la 27 iunie.
Potrivit istoricilor medievişti însă şi în respectul tradiţiei consemnate în secolul în secolul al XIV-lea, locul a început să fie numit „Varad” înainte de întemeierea bisericii dedicate Sfintei Fecioare, de către regele Ladislau I.
Va mai recomandam: