Cu ce obiceiuri venea Anul Nou în casele românilor de altădată. Etnograf: „Se spunea că cerurile erau deschise”

Sfârșitul anului marchează și un nou început, iar noaptea dintre ani este dovada acestui fapt, fiind sărbătorit de sute de ani în întreaga lume. În toate casele era aşteptată trecerea de la un an la altul cu dorinţa ca anul următor să fie mai darnic din toate punctele de vedere.

În casele românilor de odinioară, o credinţă populară înrădăcinată de Anul Nou era aceea că în această perioadă cerurile sunt deschise, iar oamenii buni le pot vedea şi pot cere ce vor ei să li se împlinească. Corelat cu această credinţă, era şi supersitiţia conform căreia acum puteau fi găsite în diferite locuri comori, tinerii grăbindu-se să dezgroape locurile respective. Este mărturisirea unui cunoscut etnograf - Angela Paveliuc-Olariu, care a adunat, vreme de şase decenii, informaţii inedite despre una dintre cele mai de preţ bogăţii ale României: tradiţia.

Potrivit acesteia, Anul Nou aveau o importanţă deosebită urătorii.

„Aveau urări grozave şi texte interesante pentru fiecare casă în parte. Aveau un repertoriu cât mai bogat, cât mai axat pe fiecare muncă în parte: arat, semănat. Agricultura era principalul subiect pus în valoare prin aceste urări. Toată lumea credea în magia cuvintelor, mai ales în perioada în care se spunea că cerurile erau deschise. În noaptea Anului Nou, fetele nemăritate aveau grijă să ia de acasă cel mai frumos colac pe care să-l dea primului băiat care o va lua la joc în noaptea aceea”, ne mărturisește etnografa. 

Acel colac reprezenta o mulţumire pentru faptul că a fost preţuită şi ajutată să treacă de la statutul unei fete foarte tinere la statutul unei fete bune de măritat. Colacii erau pregătiţi cu mare grijă.

Revelionul - obicei importat de bogații țării

În timp ce țăranii respectau datinile de odinioară, bogații țării importau un nou obicei care avea să ajungă tradiție - petrecerea de Revelion.

Dacă în zona rurală de-a lungul timpului s-au păstrat obiceiuri și tradiții, multe dintre ele legate de pământ și de recoltele viitoare,  în schimb, la oraș, familiile înstărite - boierești, aristrocrate, burgheze, dar și scriitori și artiști – au importat Revelionul din Occident, cu precădere din Franța, iar la sfârșit de secol XIX s-a dat startul petrecerilor.

În urmă cu peste o sută de ani, cele mai mondene și mai faimoase petreceri se dădeau pe 6 ianuarie, printre ele și celebrul Bal Regal, însă și Revelionul câștigă ușor-ușor teren, devenind chiar tradiție la începutul secolului următor, când, după 1916, nu se mai organizează elegantele baluri.