Video O pădure s-a prăbușit peste o mare cetate dacică. Distrugeri uriașe, după ce sute de arbori au fost doborâți de furtuni
0Furtunile au transformat înfățișarea cetății dacice Fețele Albe, din vecinătatea Sarmizegetusei Regia, au produs pagube greu de recuperat și au blocat accesul pe potecile așezării. Nici oamenii nu s-au lăsat mai prejos și i-au cauzat și ei distrugeri.
Aflată la circa patru kilometri de Sarmizegetusa Regia, cetatea dacică Fețele Albe (video) este greu accesibilă turiștilor, după ce sute de arbori s-au prăbușit în pădurea care înconjoară vestigiile antice.
Turiștii care vor să urce în această perioadă în așezarea antică din Munții Orăștiei trebuie să se strecoare printre numeroasele trunchiuri de copaci căzute peste potecă și peste monumente.
Unele trunchiuri doborâte de vânt au produs distrugeri iremediabile vestigiilor antice: au dislocat ori au spart blocuri de piatră din zidurile dacice și din rămășițele edificiilor cetății. Refacerea zidurilor este deosebit de dificilă și costisitoare. Pe lângă numeroasele cercetări și avize necesare unor astfel de lucrări, costurile unei astfel de acțiuni sunt ridicate.
Spre comparație, lucrările de restaurare a Drumului pavat din Sarmizegetusa Regia sunt estimate la 7,3 milioane de lei.
Și oameni au contribuit la distrugeri. Cei care ajung în cetatea dacică găsesc un așa-zis templu improvizat din blocuri de piatră luate din ziduri și din pietre, pe care unii dintre oaspeții cetății l-au folosit ca loc pentru ritualuri.
Din 2013, când astfel de practici au fost interzise în Sarmizegetusa Regia, practicanții lor s-au mutat la Fețele Albe, unde folosesc nestingheriți monumentele.
Căutătorii de comori au scormonit la rândul lor cetatea care deși este comparabilă cu celelalte așezări antice din Munții Orăștiei, a fost neglijată de autorități.
În anii anii trecuți, unii dintre oaspeții săi, care obișnuiau să aprindă lumânări în incinta acesteia, au produs un incendiu de pădure, care a dus la distrugerea prin calcinare a mai multor blocuri de piatră. Autorii infracțiunilor nu au mai fost identificați.
Ce ascunde cetatea dacică Fețele Albe
Aflată în Parcul Natural Grădiștea Muncelului Cioclovina, cetatea dacică Fețele Albe a fost identificată în primii ani ai secolului al XIX-lea, când autoritățile fiscale din Transilvania au luat urma comorilor descoperite de localnici în munții Orăștiei, însă abia un secol și jumătate mai târziu, a fost cercetată de arheologi.
Campaniile arheologice din perioada 1965 – 1973 au scos la iveală o rămășițele mai multor locuințe și temple, dispuse pe terasele întărite cu ziduri masive de calcar și a unui sistem sofisticat de captare a apei, din care s-au păstrat porțiuni de conducte ceramice antice.
Oamenii de știință care au studiat-o recent, folosind și tehnologia LIDAR, de scanare și cartografiere laser, au făcut aici o serie de descoperiri uimitoare. Deși se credea că așezarea antică este formată din 20 – 30 de terase, folosirea tehnologiei LIDAR a arătat că Fețele Albe era mult mai întinsă. Cetatea ocupa un munte întreg, acum acoperit complet de pădure și ar fi mai veche decât Sarmizegetusa Regia.
„Modelul digital de teren (DTM) derivat din LiDAR dezvăluie o adevărată surpriză: situl este mult mai larg, ocupând toată latura sudică a dealului, pe doi kilometri, de la pârâul Arsurii până la fortificația de pe Dealul Grădiștii și are aproape 200 de terase, deci de zece ori mai mult încât s-a crezut! Terasele sunt cel mai adesea aliniate (ca „ghirlande”) de-a lungul curbelor de nivel, iar astăzi sunt acoperite în întregime de păduri. Unele sunt în trepte, altele în ciorchine. Cea mai mare concentrație de terase se află lângă Șesul cu Brânză”, arată cercetătorii Aurora Pețan și Valeriu Sîrbu, într-un studiu publicat recent, cu titlul „Revizitând Fețele Albe – un important sit dacic de lângă Sarmizegetusa Regia” (Editura Dacica, 2023).
Incinta sacră de la Fețele Albe se asemăna cu cea a Sarmizegetusei Regia, având temple circulare și dreptunghiulare de calcar și andezit, concentrate într-o zonă relativ restrânsă. Dimensiunile sale reale nu sunt cunoscute, dar existau cel puțin trei temple, mai arată arheologii.