Mesteacăn, satul ascuns în Munţii Poiana Ruscă unde timpul pare să fi stat în loc de secole FOTO
0În satul Mesteacăn, una dintre cele mai arhaice aşezări din ţinuturile Hunedoarei, timpul pare să fi înţepenit. Doar oamenii au părăsit locul pitoresc, izolat în Munţii Poiana Ruscă.
Numai câteva case, răsfirate pe culmi, au mai rămas locuite în Mesteacăn, unul dintre cele mai izolate sate ale Hunedoarei.
GALERIE FOTO DIN SATUL MESTEACĂN
Aşezarea înfiinţată pe o creastă din munţii Poiana Ruscă, la „graniţa” dintre Ţara Haţegului şi Ţinutul Pădurenilor, oferă călătorilor ocazia unei incursiuni în lumea satului arhaic românesc. Casele sale vechi din lemn, unele acoperite cu paie, îi atrag pe amatorii excursiilor în natură.
Castelele fastuoase ale grofilor, ruinate în goana românilor după mari comori dispărute VIDEO
„Am ajuns aici, după ce ne-am lăsat maşina la capătul drumului din comuna Răchitova. Am urcat apoi pe o potecă nemarcată spre Mesteacăn. Mi-a plăcut mult atmosfera de sat vechi, iar peisajul este superb, mi-a plăcut ca am găsit aici, pe jos, mere ”bio” şi mi-am umplut rucsacul cu ele”, spune Florin Apur, unul dintre oaspeţii satului de munte, autor al mai multor fotografii care ilustrează pitorescul aşezării.
Casă din satul Mesteacăn. Foto: Florin Apur
În trecut, satul ascuns în Ţara Haţegului era mult mai animat. Avea peste 30 de case şi era traversat de un drum care lega satele din Ţinutul Pădurenilor de cele din zona Haţegului. Drumul urca anevoios din Lunca Cernii, la Mesteacăn, apoi cobora de pe culme, spre Răchitova.
„Drumul de la Luncă la Mesteacăn e ceva ce nu se poate spune. Cât ce ai ieşit din valea Cernii (pe calea „Miscălii“) şi de la Ableu (unde ne despărţim de drumul care merge de-a dreptul la Haţeg) în sus, drumul merge tot pe culmi, de unde ţi se deschide vederea largă, deoparte spre satele din plasa Hunedoarei, cu Ghelarul în vârf de deal, cu multe văi şi sate; de altă parte, Ţara Haţegului cu minunata ei câmpie, se vede departe la Petroşeni, Parângul. Răsuflăm uşuraţi: sunt 10 zile de când, pe valea strâmtă a Begheiului (n.r. Bega), am intrat în munţii aceştia şi acum ieşim iarăşi la larg. Miercuri dimineaţa spovedim, cuminecăn, facem liturghie la Mesteacăn. Harnicii noştri creştini, cari nu au prea văzut bisericani mai mari pe la ei (acum 15 ani, se zice, a fost pe la ei un vicar), aleargă în număr frumos la biserică. E o frumoasă biserică de lemn, cu pereţi bine ciopliţi şi bine încheiaţi (...) Mestecăneţii sunt vrednici de toată lauda pentru sârguinţa cu care şi-au făcut biserica nouă. În aceeaşi zi după amiazi o luăm la vale, coborând ia Vălioara, iar de aci spre Haţeg”, relata un preot, în ziarul „Unirea Poporului”, în 1927.
Casă din satul Mesteacăn. Foto: Florin Apur.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Au fost mândria satelor Hunedoarei. Ce s-a ales de şcolile închise în ultimele decenii VIDEO