Hetairele, cele mai râvnite femei din Grecia antică. Lucruri mai puţin ştiute despre viaţa prostituatelor de lux
0Hetairele, faimoasele curtezane din oraşele antice ale Greciei, se numărau printre personajele favorite ale autorilor vremii, iar mărturii interesante despre ele s-au păstrat de-a lungul timpului.
Prostituatele de lux din Grecia antică se bucurau de o poziţie de invidiat în societate, puteau strânge averi şi erau protejate şi impozitate de stat. Se numeau hetaira, sinonim pentru curtezane, şi îşi câştigau existenţa în compania bărbaţilor înstăriţi, sau angajate ca animatoare la petrecerile aristocraţiei. Iată câteva lucruri mai puţin cunoscute despre acestea:
Scurta libertate a prostituatelor de lux
Deşi cel mai adesea proveneau din rândul sclavelor, hetairele puteau fi considerate femeile cu cea mai mare putere şi libertate în oraşele antice. Când nu lucrau, curtezanele nu erau obligate să îşi păstreze o imagine a virtuţii, aşa cum trebuiau să o facă femeile casnice, astfel că puteau face aproape orice îşi doreau şi adesea dispuneau de bani pentru aceasta.
Despre soţii şi hetaire, autorul antic Demostene scria: „Luăm o hetaira pentru plăcerile noastre, o concubină pentru a primi atenţia zilnică pe care ne-o dorim şi o soţie care să ne dea copii legitimi şi un cămin respectabil”. Bărbaţii căsătoriţi care apelau la serviciile lor nu erau blamaţi de societate. Hetairele libere îşi puteau controla propria avere, însă carierele lor erau adesea scurte, iar dacă nu câştigau suficienţi bani pentru a se întreţine erau nevoite să se întoarcă în bordeluri sau în slujba unor proxeneţi, pentru a continua să îşi asigure veniturile pe măsură ce îmbătrâneau.
Prostituatele care aduceau prosperitate oraşelor
Istoricul antic Strabo relata despre Grecia din jurul anului 550 î. Hr. că templul din Corint al Afroditei era atât de bogat încât dispunea de peste 1.000 de prostituate, atât femei cât şi bărbaţi.
„Aceste temple ale prostituţiei au făcut ca oraşul să devină tot mai aglomerat de oameni şi tot mai aglomerat. Erau locurile în care căpitanii vaselor îşi risipeau banii şi de aici s-a născut şi proverbul: O călătorie în Corint nu este pentru oricine”, scria autorul elen. Conducătorii oraşelor greceşti primeau, printre numeroasele taxe percepute de la cetăţenii greci şi, mai ales, de la străini, şi impozite pentru prostituţie. Taxele erau plătite atât de femeile libere sau eliberate din sclavie, cât şi de la stăpânii lor.
Instruite din copilărie
Prostituatele de lux din oraşele antice greceşti erau instruite adesea astfel încât să le ofere clienţilor, în afara sexului, şi reprezentanţii artistice: cântau, recitau poezii şi dansau la petrecerile numite „smpozioane”.
De asemenea, în literatura clasică erau descrise ca oferind conversaţii iscusite şi măgulitoare şi se distingeau faţă de prostituatele comune, numite „pornai” prin rafinament. La petrecere la care erau invitate curtezanele, dansurile tinerelor înfierbântau atmosfera, însă fiecare dintre prostituate trebuia să aibă grijă să rămână alături de cel care o plătea pentru a-i ţine companie. Dacă acest lucru nu se întâmpla, vina o purta femeia, scriau istoricii vremii. Relaţiile sexuale costau însă cel mai mult, potrivit relatărilor autorilor antici, iar cele care le cunoşteau cel mai bine secretele erau cele mai căutate. Multe dintre fete erau pregătite din copilărie, chiar de către mamele lor, pentru a deveni curtezane.
Cum se comportau prostituatele de lux
O hetaira bogată era descrisă astfel de Lucian. „Umblă ţanţoşă ca o regină, s-a înzorzonat cu aur, poartă rochii împodobite şi nu are mai puţin de patru sclavi în urma ei. Le-a obţinut pe toate acestea în primul rând, îmbrăcându-se elegant şi fiind amabilă şi veselă cu toată lumea. Nu se hlizeşte la toate mărunţişurile, însă doar zîmbeşte, ceea ce o face mai atrăgătoare. Este vicleană, dar nu-şi înşeală clienţii. Când este plătită să participe la un banchet, are grijă să nu se îmbete, căci este prostesc, iar bărbaţii nu suportă acest lucru. Nu se îndoapă cu mâncare ca o imbecilă, astfel că atunci când intră în pat cu vreun iubit este în stare să îl satisfacă. Şi niciodată nu se ghiftuieşte cu vin, ci îl bea încet, în linişte, cu sorbituri delicate. Ea niciodată nu vorbeşte mai mult decât este necesar şi nu se înghionteşte cu cineva dintre cei prezenţi, ci are ochi doar pentru cel care a plătit-o. De aceea toată lumea o apreciază. Apoi, când vine vremea să se culce cu clientul ei, nu recurge la obscenităţi, ci îşi face treaba cu grijă şi afecţiune. În pat, are doar un lucru în minte, să îşi câştige bărbatul şi să îşi facă un amant stabil din el. De aceea toată lumea o vorbeşte de bine”, relata autorul elen, în lucrarea „Mimi şi curtezanele”.
Afrodisiacele hetairelor
Pe lângă muzică şi vin, nici afrodisiacele nu lipseau de la petrecerile la care hetairele erau în centrul atenţiei. Grecii foloseau rădăcinile mandragorelor cu flori purpurii, cu forma unor picioare umane, ca afrodisiace. De asemenea, considerau că usturoiul şi prazul aveau efecte benefice pentru tonus, iar trufele, anghinarea şi stridiile erau asociate cu sexualitatea.
Feniculul cu gust de anason era popular la greci, care considerau că oferă potenţă bărbaţilor, la fel şi amestecurile de piper şi miere.
Metodele contraceptive din Grecia antică includeau evitarea sexului la finalul perioadei de menstruaţie, dar şi folosirea unor plante, cum era cea de silphion, o buruiană care ar fi împiedicat sarcina. O altă metodă prin care hetairele sperau să nu rămână gravide era îmbăierea colului uterin cu salvie, uleiuri de măsline, miere, răşină de cedru sau ulei de balsam. Înainte de actul sexual, unele femei încercau să aplice un ulei de ienupăr, pentru a-şi bloca colul uterin. De asemenea, femeile consumau curmale şi rodii crezând că au efecte contraceptive.
Vă recomandăm să citiţi şi: