Biserica de lemn salvată ca prin minune din ruină. Era comoara unui sat dispărut pentru totdeauna

O mulțime de biserici vechi de lemn din satele Hunedoarei au dispărut odată cu depopularea așezărilor. Oamenii au plecat, iar nimeni nu a mai avut grijă de ele. Una dintre ele a fost salvată ca prin minune.

În urmă cu zece ani, soarta bisericii de lemn a satului Baștea (comuna Lăpugiu de Jos), din Hunedoara, veche de aproape trei secole, părea pecetluită. Lăcașul-monument se ruinase aproape complet, în timp ce așezarea în mijlocul căreia se afla rămăsese fără locuitori încă din anii  '90.

„Câteva scaune rupte, cele pe care se aşezau credincioşii la slujbele de duminică, legate de pânze de păianjen păreau o rezistenţă în faţa timpului şi a uitării. Pe ziduri, prin interior, sfeşnice de lumânări stau rezemate haotic privind către cer prin acoperişul dezvelit de vânt şi ploi. Nu mai este nimeni care să apere biserica din Baştea, nimeni care să îl caute pe Dumnezeu aici”, o descria atunci fostul jurnalist Dan Terteci.

Satul Baștea, părăsit pentru totdeauna

În anii următori, nimeni nu s-a mai întors în satul Baștea care avea peste 200 de locuitori în trecut. Natura a pus stăpânire pe vechile sale case de lemn și cărămidă, iar drumurile de pământ ale sale și-au pierdut urmele sub covoare de iarbă și de frunze.

În 2019, după mai mulți ani de la primele inițiative de salvare a lăcașului, biserica din Baștea a fost demontată și adusă într-un cartier al Hunedoarei.

A fost restaurată și este din nou animată de oameni, în fiecare duminică – acum, de mult mai mulți credincioși ca în vremurile de apus ale satului uitat, din nordul munților Poiana Ruscă.

„Este o bucurie pentru noi că avem o astfel de bisericuță în cartier, simplă și cu o istorie deosebită. Știu că a fost adusă din satul Baștea, că era lăsată în ruină acolo și poate ar fi dispărut cu totul în câțiva ani”, spune Ioan, un localnic din blocul învecinat lăcașului.

Biserica de lemn a fost construită la sfârşitul secolului XVIII-lea, din bârne masive de stejar, după sistemul „blockbau”.

Turnul ei prezintă, ca şi bisericile din zona Făgetului, elemente constructive si decorative ale barocului apusean, arătau istoricii de artă bisericească. O particularitate a sa este prelungirea acoperişului deasupra intrării, pe latura de vest, formând astfel un fel de pridvor, întâlnit rar la bisericile din Hunedoara.

Biserici vechi de lemn, comorile satelor din Hunedoara

Judeţul Hunedoara numără peste 100 de biserici vechi de lemn, unele ridicate în urmă cu peste trei secole. În ultimii ani, puţine dintre ele au fost restaurate complet, în timp ce alte biserici au beneficiat de intervenţii minime, de reparaţii şi întreţinere, susţinute de autorităţile locale, de comunitate, preoţi şi organizaţii neguvernamentale.

În satele izolate şi depopulate din Munţii Hunedoarei, mai multe aşezăminte care au reprezentat în trecut zestrea şi punctul de sprijin în jurul căruia gravita viaţa spirituală a comunităţilor se pregătesc de dispariţie.

Unele, ca biserica din Tomnatecul de Jos, au fost lăsate să se prăbușească, în timp ce satul a rămas pustiu. La Străuți, un alt sat pe cale de dispariție, biserica a ajuns și ea într-o stare precară.

Multe aşezăminte de lemn din secolele trecute, din judeţul Hunedoara, au fost restaurate pentru ultima dată în istoria lor înainte de Al Doilea Război Mondial.

În timpul regimului comunist, grija arătată de autorităţi pentru monumente s-a diminuat, iar după 1990, satele au rămas din ce în ce mai depopulate, iar multe din bisericile vechi au fost aproape părăsite.

În unele cazuri, preoţii nu au putut obţine finanţări externe pentru lucrări ample la bisericile de lemn, pentru că acestea şi terenurile lor nu aveau clarificată situaţia juridică şi funciară. În alte cazuri, lucrările de reabilitare s-au derulat fără a ţine cont de specificul bisericilor, fiind folosite materiale moderne, în locul celor clasice.

Unele biserici vechi de lemn din Hunedoara, din Alun și Vălari, au fost însă restaurate în ultimii ani și salvate astfel de la dispariție, chiar dacă aici nu mai au loc slujbe religioase.