Adevăratele comori ale Streiului, râul legendar care scălda ținutul dacilor

Râul Strei traversează unul dintre cele mai pitorești ținuturi ale României - Hunedoara. La fiecare pas, împrejurimile sale oferă călătorilor ocazia de a fi uimiți.

Izvoarele râului Strei se află sub vârful Negru din inima Munților Șureanu, într-o zonă rar călcată de oameni, în împrejurimile căreia, la câțiva kilometri de mers prin sălbăticia pădurii și a munților, se află vestigiile celor mai valoroase așezări antice din ținutul Hunedoarei.

Aici sunt Sarmziegetusa Regia și cetățile dacice întărite pentru a o apăra în fața romanilor, iar pe crestele golașe s-au păstrat ruine ale taberelor militare de marș ridicate de romani în timpul războaielor de la începutul secolului al doilea.

Alte poteci se desprind de pe valea râului Petros (așa cum mai este numit cursul superior al Streiului) urcând spre vârfurile Godeanu – numit și „muntele sfânt al dacilor“ - și spre Poiana Omului, un loc de întâlnire a păstorilor, unde se spune că și-ar fi găsit sfârșitul Decebal.

După 30 de kilometri în care și-a croit loc printr-un ținut lipsit de așezări umane, cu un relief carstic spectaculos, Streiul părăsește munții în dreptul localității Baru, intrând în țara Hațegului, unde se lărgește primind ca afluenți mai multe râuri care își au obârșia în Retezat și Șureanu. O mulțime de trasee turistice pornesc din așezările traversate de râul Strei până la Hațeg.

Streiul, între Șureanu și Retezat

Unul dintre cele mai spectaculoase urcă din satul Pui spre Fundătura Ponorului din Munții Șureanu, un loc faimos pentru pentru pitorescul priveliștilor sale. Din fundătură, un drum forestier duce spre peșterile Ponorici și Cioclovina.

De aici, călătorii pot urma alte trasee spre Poiana Omului și cetățile dacice Piatra Roșie, Sarmziegetusa Regia, Costești și Blidaru sau pot coborî de cealaltă parte a munților spre valea Streiului în Călan.

De pe malul stâng se deschid mai multe trasee spre munții Retezat. Cel mai popular dintre ele pornește din satul Ohaba de sub Piatră, urcând până la popasul Cârnic de la intrarea în parcul național.

La Cârnic, oaspeţii muntelui sunt nevoiţi să îşi lase maşinile în parcare şi pot continuua excursia pe jos, pe un drum forestier, spre cabanele Pietreşe şi Genţiana.

La circa 15 minute de Cârnic, se află cascada Lolaia, una dintre atracţiile Parcului Naţional Retezat, iar după circa o oră şi jumătate de mers pe jos, pe acelaşi drum forestier, turiştii ajung la Pietrele, în zona centrală a Retezatului, punctul de plecare pentru mai multe trasee turistice din Retezat.

Până la Hațeg, Streiul traversează mai multe sate ale comunelor Baru, Pui și Sântamaria Orlea împânzite de vestigii antice și medievale și de castelele familiilor nobiliare din secolele XVIII-XIX.

Cele mai cunoscute dintre monumente sunt vechile biserici de piatră medievale din Țara Hațegului, propuse pentru a face parte din patrimoniul cultural mondial UNESCO.

Salba de hidrocentrale a Streiului

Din vecinătatea Haţegului, până la vărsarea în Mureş, râul Strei parcurge aproximativ 30 de kilometri, pe la poalele munţilor Orăştiei, traversând un ţinut la fel bogat în vestigii istorice.

Printre cele mai importante monumente de pe cursul inferior al Streiului se numără rămăşiţele cetății regale a Hațegului, mai multe villae rustica (moşii înfiinţate de romani), băile termale Aquae (Călan), bisericile medievale de la Strei și Streisângeorgiu, cariera de piatră Măgura Călanului (locul din care dacii au extras blocurile de piatră pentru ridicarea cetăţilor din munţi), ruine ale unor poduri din vremea dacilor, monumente antice refolosite ulterior în construcţii medievale.

În ultimele decenii, pe cursul inferior, Streiul a trecut prin transformări radicale. Au fost înfiinţate trei hidrocentrale, la Subcetate, Plopi şi Bretea Română, din cele şapte plănuite în anii ´80, dar şi canale de fugă, exploatări de balastru şi alte amenajări hidrografice pentru fostul combinat de la Călan şi pentru prevenirea inundaţiilor.

Din zona oraşului Călan şi până la întâlnirea cu Mureşul, pe ultimii 15 kilometri ai traseului traversat de apele Streiului, înfăţişarea râului învolburat redevine sălbatică, rămânând puţin afectată de intervenţia omului. În unele zone, cursul apei a fost deviat de natură faţă de cel din secolele trecute.

Comorile Streiului

În Antichitate, râul Strei a fost numit Sargeţia, iar unii istorici l-au indicat ca fiind locul unde regele Decebal ar fi ascuns comori preţioase, în timpul războaielor daco-romane. Romanii au descoperit o parte din tezaure, când Biciclis, un get care ar fi ştiut locul ascunzătorilor, a fost luat prizonier şi şi-a trădat regele. Potrivit legendei, comorile au ajuns în Roma, o dată cu alte prăzi care ar fi totalizat peste 160 de tone de aur şi 300 de tone de argint.

La mijlocul secolului al XVI-lea, o comoară antică uriaşă a fost descoperită de localnici în albia Streiului, potrivit unor istorici. „Cum am înţeles din oameni vrednici de credinţă, la 400.000 de galbeni şi mulţi sloi (n.r. piese) de aur au aflat”, relata cronicarul Gheorghe Şincai (1784 – 1816), în Hronica Românilor.