Vocea Galaţiului: Miros greţos de "civilizaţie"

Spre neplăcuta surpriză a gălăţenilor, modernizarea vechii reţele de canalizare, cu ajutorul banilor primiţi de la Uniunea Europeană, are un efect secundar, pe cât de surprinzător, pe atât de greu de suporat: mirosul pestilenţial al „apelor uzate" se simte în tot oraşul.  „Damful ISPA" îndreptăţeşte serioase semne de întrebare în legătură cu calitatea lucrărilor făcute pe banii contribuabililor europeni.

Prin proiectul ISPA, Consiliul Europei a pus la dispoziţia edililor gălăţeni o grămadă de bănet, 42 de milioane de euro, pentru extinderea şi modernizarea reţelelor de apă şi canalizare.

Înversând ordinea firească a lucrurilor, mai întâi ne-au declarat oficial membri ai Europei civilizate, după care ne-au dat bani ca să putem ajunge să respectăm măcar minimele condiţii de civilizaţie urbană. În mod normal, n-am fi putut ajunge nici într-o mie de ani membri ai Uniunii Europene având în vedere că în secolul XXI încă mulţi gălăţeni îşi fac nevoile în fundul curţii, ca şi cum ar locui într-un cătun şi că, din bugetul municipalităţii, investiţii de o asemenea anvergură ar fi fost imposibil de realizat.

Aşadar, e bine că ne dau alţii bani ca să scăpăm de latrine numai că, şi în cazul ISPA, treaba se face româneşte astfel explicându-se sumedenia de consecinţe neplăcute pentru locuitorii Galaţiului. Printre acestea, de departe (chiar şi la propriu) cel mai greu de suportat este duhoarea de canalizare care a pus stăpânire pe întreg oraşul.

Dacă înainte de ISPA, în Galaţi erau doar trei străzi faimoase pentru mirosul pestilenţial emanat din gurile canalizării, străzi evitate de pietoni şi parcurse cu geamul ridicat de şoferi, acum mirose peste tot.

Ăsta să fie oare efectul modernizării sistemului de canalizare ? În mod normal, nu, dar cum la noi trebuie să se înfrupte cât mai mulţi din milioanele de euro ale contribuabililor europeni, se lucrează în subantrepriză şi deci prost.

Cea mai mare parte a lucrărilor nu o realizează importanta firmă câştigătoare a licitaţiei, ci subcontractanţi mărunţi, unii chiar firme „de apartament", care lucrează cu muncitori de tipul emblematicului „Dorel" (personajul unei reclame pentru o marcă coniac românesc).

Dar, nu numai slaba calitate a lucrărilor este de vină pentru greaţa care însoţeşte involuntar plimbările gălăţenilor dornici să se răcorească la ceas de seară după o zi toridă, ci şi soluţiile inedite găsite de proiectant.
Apropo de plimbare, pentru bazinul în care se colectează coţinutul veceurilor din întreg oraşul, s-a găsit un amplasament nici că se putea mai neinspirat, pe Faleză, „la Elice". Poate că, tehnic vorbind, locul o fi convenabil - cu toate că enorma groapă căscată accidental în zonă chiar din cauza acestui bazin de colectare demonstrează contrariul - însă din punct de vedere igienico-sanitar este o gafă monumentală.

Şi dacă gălăţenii amatori de plimbare pot evita locul de promenadă „de la P-uri", amenajat pe bani grei, locatarii blocurilor care îl mărginesc sunt disperaţi şi n-au mai deschis geamurile de luni de zile. Situaţia se complică şi mai mult în cazul festivităţilor desfăşurate în mod tradiţional pe Faleză.
Bunaoară, luni, la Ziua Marinei, autorităţie şi publicul au suportat cu stoicism damful cu pricina, stimulat de caniculă.

În atare situaţie, dacă noul sistem de canalizare face, nu numai colectarea apelor uzate, ci şi parfumarea atmosferei, ne-am procopsit. Am dat mirosul de cocserie, pe cel de vidanjă.

.