Povestea româncei care-i bate pe irlandezi la dansul lor naţional. A cucerit sute de trofee, deşi are doar 15 ani

Părinţii româno-irlandezei Jessica Ropotan sunt de loc dintr-o localitate din judeţul Galaţi, însă tânăra şi talentata dansatoare s-a născut în „insula de smarald”. Are camera plină de cupe, medalii şi trofee, însă spune că oricând mai poate găsi un loc pentru un nou premiu.

Are doar 15 ani, trăieşte în Dublin şi este o tânără speranţă a dansului tradiţional irlandez. Câştigă trofee peste trofee şi pare a nu se mai opri din ascensiunea artistică, care-i anunţă un viitor de excepţie.

La o primă impresie, aţi putea crede că vorbim despre o tânără irlandeză, care vine dintr-o veche familie de băştinaşi, ce a transmis din generaţie în generaţie tainele „a-reel” şi „light jig”, ca să enumerăm două dintre stilurile tradiţionale.

Însă aparenţele pot înşela. Jessica Ropotan, vedeta generaţiei ei la dans irlandez este de origine română. Chiar dacă ea s-a născut la Dublin, în Irlanda, deci este cetăţean irlandez, părinţii ei provin din frumoasa şi bogata localitate Cudalbi, din judeţul Galaţi.

Împlineşte 15 ani peste câteva zile

Jessica va împlini 15 ani de-abia în a doua zi de Crăciun a acestui an (pe 26 decembrie), dar deja este un nume al dansului irlandez. Stai mărturie rafturile pline de cupe, medalii, diplome, trofee.

Sunt deja sute (câştigă, de câţiva ani, câteva premii pe lună) şi chiar dacă Jessica spune că mai poate face loc şi pentru altele, este posibil ca în curând să mai aibă nevoie de o cameră. Mai ales că pare să aibă în faţă o carieră excepţională.

Decocamdată şcoala este cel puţin la acelaşi nivel de importanţă cu dansul, adolescenta fiind în anul III la „secondary school, high level class” (un fel de clasa a 9-a, dacă echivalăm cu sistemul de învăţământ românesc. De altfel, şcoala primară durează 6 ani în Irlanda, după care urmează alţi 6 ani de „secondary school”, împărţiţi în trei etape: junior (3 ani), intermediar (un an) şi senior (2 ani).

Jesisica mărturiseşte că îi place şcoala la fel de mult pe cât îi place dansul. „Nici  nu am de ales: mama mă stresează să învăţ. Pentru ea, „B” e aşa şi aşa…”, povesteşte tânăra.

Dans, muzică şi iar dans

Este uşor să vorbeşti despre pasiunile Jessicăi Ropotan, pentru că ele se leagă simbiotic între ele. Căci dansul nu se poate fără muzică, iar muzica naşte mai mereu dans. „Îi place muzica, probabil de la dans i se trage”, concluzionează mamai ei, Corina Mirabela Ropotan (care cochetează şi ea cu lumea artistică, fiind un model de succes pentru un hairstylist român rezident în Irlanda).

E greu să vorbeşti despre o pasiune veche în cazul cuiva care de-abia ce se pregăteşte să împlinească 15 ani, însă în cazu Jessicăi lucrurile curg cumva firesc. Nu de alta, dar a făcut primii paşi pe ritmuri irlandeze la doar cinci anişori.

„Am văzut anunţul la şcoala ei primară şi am zis să încerce. A făcut dans pentru doi ani, dar nu realiza la vârsta aceea exact ce însemna. mergea că o trimiteam eu, aşa mi se părea atunci, şi la un moment dat a spus că nu mai vrea să meargă la dans. Ce puteam să fac? Nimic. Nu puteam forţa copilul, aşa că s-a oprit la şapte ani. Îmi părea foarte rău, dar nu puteam face nimic”, a povestit mama adolescentei.

După numai câteva luni de pauză, Jessicăi îi lipsea dansul, aşa că a reluat pregătirea, de data asta cu alţi profesori. Minune! Lucrurile au mers minunat de data asta, iar de atunci nu a mai renunţat.

„Îi place mult. Premiile vin la fiecare competiţie, trofeu după trofeu. În fiecare lună are câte o competiţie şi asta cere multă, multă muncă”, a mai spus Corina Ropotan.

Nu-i loc de altfel de dans

Acum, Jessica are antrenamente de trei ori pe săptămână (marţi, joi şi duminică), iar despre altfel de dansuri decât cele irlandeze nici nu vrea să audă. Nici nu mai e loc de altceva la aşa program încărcat.

Cea mai recentă competiţie la care a participat a fost una internaţională, unde a primit premiul I la proba „a-reel” şi a ocupat locul patru la „light jig”. Lunar participă la câte o competiţie unde câştigă măcar un loc I. Un trofeu de suflet rămâne, totuşi, cel pe care l-a primit, în 2016, din partea comunităţii de români din Irlanda - Romanian Community of Ireland.