Povestea covorului unicat care nu a mai ajuns la Elena Ceauşescu. Câţi bani s-au cheltuit pentru minunăţia confecţionată manual

Covorul special, confecţionat manual şi comandat de conducătorii comunişti de la judeţ, care urma să ajungă la Elena Ceauşescu, avea o suprafaţă de 10 metri pătraţi şi a fost lucrat de trei muncitoare cu experienţă.

În urmă cu 30 de ani, prin septembrie 1989, muncitoarele de la Cooperativa “Arta Manuală” au intrat în fibrilaţii, ele primind sarcina realizării unei comenzi speciale.

Se ştia pe atunci că an de an, pe data de 7 ianuarie, întreaga conducere a ţării se întrecea în a-i realiza o zi de naştere impresionantă “savantei de renume mondial”, Elena Ceauşescu. Iar cadourile unicat, dar şi cele extravagante erau întotdeauna pe placul “primei doamne” a ţării.

La Vrancea, primul secretar comunist  de atunci, Niculina Moraru, un fel de copie fidelă a Elenei Ceauşescu, însă cu ceva studii mai serioase, se îngrijea personal de cadoul anual, punându-se astfel la adăpost în a-şi asigura scaunul de şef de judeţ. Populaţia, care suferea de frig şi de foame, era mai puţin importantă pentru primul secretar. S-a decis atunci ca acel cadou unicat pentru Elena Ceauşescu să fie un covor “Tip Mureş”, cu o suprafaţă de 10 metri pătraţi, realizat de muncitorii de la Cooperativa “Arta Manuală”.

“Şi nu oricum trebuia realizat acest covor. Au fost solicitate inspiraţia, talentul şi fantezia unei pictoriţe, ale desenatoarelor din unitate. Asta pentru că desenele covorului suportau un mare canon, reprezentând printre altele eprubete, recipiente, evidente semne ale chimiei, domeniu pe care chipurile îl coordona Elena Ceauşescu”, povesteşte jurnalista Aura Stamate în articolul pe care l-a scris imediat după căderea regimului Ceauşescu.

După ce au fost stabilite modelul, culorile, nuanţele, trei lucrătoare cu experienţă din unitatea etalon au trecut la treabă. Acestea au avut la dispoziţie trei luni pentru a da la gata covorul-cadou, termenul final fiind 17 decembrie 1989. Pentru întreaga materie primă s-a cheltuit suma de 80.890 de lei, bani care s-au plătit din contul I.A.S. Coteşti, întreprindere prosperă pentru economia judeţului.

A venit însă Revoluţia din 22 Decembrie 1989, care a doborât dictatorii şi clanul politic, iar minunăţia de covor nu a mai ajuns la savantă. Ce-i drept, el a fost livrat pe bani mulţi la export. Cele 600 de lucrătoare ale Cooperativei au fost atunci eliberate definitiv de sarcini şi comenzi speciale.

Priceperea, hărnicia, talentul şi fantezia lor a fost pusă în slujba noii economii, realizând produse care au ajuns pe piaţa din Italia sau America. Din păcate, tranziţia la economia de piaţă s-a făcut în mod sălbatic în ţara noastră, astfel că cele mai multe muncitoare au sfârşit prin a fi trimise acasă, în şomaj.