O tânără mamă, grav bolnavă, are nevoie de ajutorul nostru. Cuvintele emoţionante scrise de fratele ei
0Monica Chiriac are 42 de ani şi un copil de 11 ani cu sindromul Down. În urmă cu 3 ani, Monica a descoperit că suferă de o boală cumplită şi trebuie să urmeze un tratament costisitor în străinătate.
Monica Chiriac, din Focşani, are nevoie de sprijinul semenilor pentru a putea spera să se facă bine, după ce a descoperit în urmă cu mai mulţi ani că suferă de o boală gravă.
Rudele, prietenii şi colegii i-au sărit în ajutor, dar pentru a urni lucrurile din loc este nevoie de mai mult.
Fratele ei a conceput o scrisoare emoţionantă în care prezintă acest caz, în speranţa că Monica va primi sprijinul necesar şi îşi va putea creşte copilul care depinde în totalitate de ea.
”Până acum 3 ani, Monica era un om normal, cu activităţi obişnuite, cu idealuri şi dorinţe, cu ambiţii şi împliniri. Dumnezeu alege dintre miile de mame pe ea una specială, capabilă să primească, ca rod al dragostei sale, un copil la fel de special, care se născuse cu sindromul Down, sindromul Dragostei după cum ne spunea chiar ea. Dintr-o dată, în 2013, cerul senin la vieţii sale liniştite fu umbrit de o veste cumplită. În urma unui control a fost diagnosticată cu cancer mamar stadiul 2b. Vestea a căzut ca un trăznet asupra ei. Întrebări fără răspuns îi veneau în minte, neînţelegând de ce tocmai ei i se întâmpla asta. Dacă la început a refuzat să accepte prezenţa bolii, treptat şi-a dat seama ca niciodată nu va putea renunţa la lupta crâncenă pe care trebuia să o înceapă. Îi era datoare copilaşului care depindea total de ea. Ştia că va fi o luptă grea, însă nu se simţea nici pe departe condamnată la moarte.
A urmat un lung şir de drumuri făcute între spitale şi casă. În inima ei de mamă se dădea o bătălie aspră între incapacitatea de a fi alături de fiul său, care avea nevoie de ea în fiecare moment, şi rezistenţa faţă de chinurile îndurate în urma tratamentelor făcute. Efectele secundare ale acestora i-au adâncit si mai mult teama că nu va mai putea fi niciodată acelaşi om. Starea de rău permanent, de oboseală cruntă, pierderea părului, durerile de oase, operaţia, privirile compătimitoare ale oamenilor au fost foarte greu de suportat. Dar zâmbetul nu i-a pierit niciodată de pe chip. Ştia că va reuşi. Toţi cei din jur o susţineau, iar copilaşul era o motivaţie în plus de a nu abandona lupta cu nemiloasa boală.
După această experienţă şi-a dat seama că viaţa e atât de scurtă şi merită să fie trăită din plin, nu irosită. Ştia că nu va mai fi niciodată la fel ca ceilalţi. Teama unei veşti proaste a existat permanent. Cu toate acestea, Monica a încercat să se bucure de fiecare clipă petrecută alături de copilul său, să mulţumească lui Dumnezeu pentru fiecare zi. Vestea coşmarului ce o măcina nu a întârziat însă să apară. Acum, după trei ani, când în sfârşit viaţa o luase pe făgaşul său normal, în urma controlului periodic, a primit trista veste că boala câştigase iar teren, extinzându-se la oase. Gândul că puiul ei care este total dependent de ea – căci el nu poate să mănânce, să se îmbrace, să vorbească – ar putea creşte fără mamă o înspăimântă. La o clinică în Germania ar putea avea o şansă dar tratamentul costă 5000 de Euro/săptămână. Haideţi să contribuim şi noi, fiecare cu cât putem, ca Monica să se facă bine! Să ajutăm o mamă să-şi vadă copilul crescând şi să se bucure de zâmbetul lui! Puţinul nostru adunat se poate face mult!”, este mesajul fratelui Monicăi.
Conturile deschise de familie pentru cei care pot şi vor să ajute familia sunt la Banca Transilvania:
– în LEI – RO62BTRLRONCRT0369401701
– în EURO – RO12BTRLEURCRT0369401701
– în GBP – RO67BTRLGBPCRT0369401701