Scrisoarea emoţionantă trimisă unui tată pe front: „Copilul se roagă la Dumnezeu ca să vii tu acasă şi să nu mai dea bombe peste tine“
0Sub ploaia de gloanţe, în tranşee, atunci când găseau puţin timp liber, soldaţii români scriau celor dragi. Se interesau ca micuţii pe care îi lăsaseră acasă să aibă ce mânca, ghete în picioare şi haine pentru a putea merge la şcoală. La fel de dragi le rămăseseră şi vitele, şi pământul.
O colecţie de scrisori de pe front a fost publicată în vremea celui de-Al Doilea Război Mondial de Al. Lascarov – Moldovanu în volumul „Scrisori de răsboi. Din anul vitejiei româneşti 1941“. Cartea a fost digitalizată şi oferită cititorilor pe www.dacoromanica.ro.
„Din cercetarea tuturor scrisorilor care mi-au trecut prin mână m-am putut încredinţa că în căminul nostru românesc, luat în totalitatea lui, fără deosebire de straturi sociale, există un adevărat cult al tatălui“, scria autorul.
Soldatul C.D. scrie acasă, în comuna Metelu, judeţul Buzău: „Dragii mei copii şi nevastă. Ai grijă de vite şi de lucrurile de pe lângă casă. Îmbracă băieţii să nu umble rupţi. Băieţii trebue să meargă la şcoală. Lui Săndel să-i repari bocancii. Lui Neşu şi lui Vasilică să-i cumperi oricât ar fi. Maria are de încălţat, dar să-i dea îmbrăcatu Ionică şi Ulica“.
Sergentul N.C. scrie acasă, în comuna Şerboieni, Argeş: „Munciţi din zori până seara, să nu fie nici o deosebire că eu nu sunt în mijlocul vostru. Sfătuiesc copilul să fie ascultător, cum şi eu ascult aici unde mă găsesc. Să-mi urmaţi sfaturile“.
Soldatul T.T., către nevasta sa în Alexandria, Teleorman: „Scumpa mea nevastă… sunt sănătos. De mine să nu aveţi nicio grijă, căci o duc foarte bine cu serviciul. Voi să aveţi grijă de acasă şi mai ales de mica mea fetiţă, căci am lăsat-o cam mititică, iar pe mine m-o fi uitat...“.
Soldatul A. D. scrie nevestei sale din comunca Gurbăneşti, Ilfov: „Multă sănătate soţia mea şi copiii mei… Mariţo şi copiii mei vă doresc zi şi noapte, parcă am visat că am fost acasă. Copiii mei, să ascultaţi pe Mămica voastră, să nu vă bateţi, să nu vă drăcuiţi că râde lumea de voi“.
Niculina F. din Moviliţa, Ilfov, îi scrie soţului de pe front: „Dragul meu soţ, Meiţă s-a făcut mare şi seara când se culcă se roagă la Dumnezeu ca să vii tu acasă şi să nu mai dea bombe peste tine“.
Ş.T. din comuna Picineaga Tulcea, către fiul său, sublocotenent I.T: „Scumpul şi neuitatul meu fiu. Sunt foarte îngrijorat de tine, dar aşa trebue să fie, căci a venit timpul să ne jertfim cu toţii pentru neam şi ţară cum s-au jertfit şi strămoşii Nemului Românesc.. Îmi pare rău căci am îmbătrânit şi nu mai pot fi la un loc cu toţi fiii ţării credincioşi Regelui, ca să lupt şi eu, dar vei şti că sunt mândru de tine şi de toţi băieţii care luptă pentru pământul atât de sângerat şi călcat de atâtea hoarde căci multe a văzut scumpul nostru pământ. (…) Ilie, să vă ajute Dumnezeu, să vă dea puteri, să vă apere să vă faceţi datoria şi să vă întoarceţi la vetrele voastre victorioşi, căci aşa făcea toţi strămoşii noştri din timpuri învechite, aici să arătaţi duşmanului că este leagănul nostru Românesc, pe aici n-are ce căuta străinii“.
Pe aceeaşi temă:
Eroii din Primul Război Mondial, omagiaţi prin caravana care va străbate judeţul Constanţa
Plugarii de la Turtucaia, eroii dispăruţi fără urmă în Primul Război Mondial