Metode barbare de seducţie în trecut: o cruce între umerii bărbatului din amestecul lichidelor trupeşti sau sânge menstrual strecurat în mâncare
0La sfârşitul Evului Mediu, iubirea se naşte din vedere şi înfloreşte prin cuvinte, declaraţii şi cântece de iubire, sfârşindu-se cu sexul. Aceste etape corespund celor trei mari scene din „Romeo şi Julieta“: apariţia Julietei la la balul Capuleţilor, scena balconului şi consumarea trupească a iubirii. Mai multe despre modalităţile de seducţie din acea perioadă aflăm din cartea „Istoria cuceririi amoroase din antichitate până în zilele noastre“.
Un roman al lui Enea Silvio Piccolomini, care a devenit papă în 1955 sub numele de Pius al II-lea, imaginează o iubire nebună, apărută între o femeie măritată din Sienna şi un tânăr gentilom german. „El venea din Franconia, ea din Toscana. Nu schimbaseră niciun cuvânt, dar prin simplul joc al privirilor au ajuns să nu mai poată trăi unul fără celălalt“.
Literatura vorbeşte însă de seducţie, de modul în care încercau femeile să-şi păstreze bărbatul. Multe femei au fost acuzate, într-un fel sau altul, de vrăjitorie. Dar, autorul constată că farmecele de iubire folosite de femei, extrem de variate, presupun întreţinerea de relaţii sexuale.
În cartea sa, „Istoria cuceririi amoroase din antichitate până în zilele noastre“, Jean Claude Bologne vorbeşte de gestul femeii de a face o cruce între umerii bărbatului din amestecul lichidelor lor trupeşti sau de a-i amesteca în mâncare fire de păr sau sânge menstrual.
În această perioadă se făcea o distincţie clară între omagiul adus amantei, respectul cuvenit soiei şi dispreţul care îi revenea prostituati sau unei ţărăncuţe. În înlta societate, căsătoria era o problemă serioasă, care interesa întreaga familie. Aleasa trebuia să fie respectabilă, virgină şi neexperimentată.
O femeie care făcea avansuri încălca pudoarea specifică sexului din care provenea. Mai mult decât atât, bărbatul sedus de o femeie îşi pierdea superioritatea.
A face curte unei tinere presupunea, în primul rând, a obţine acordul părinţilor săi. În arhivele ducilor de La Tremoille s-au păstrat scrisorile care au precedat căsătoria dintre Charlotte Brabantine de Nassau – Bourbon, o domnişoară din casa de Orania, şi Claude de la Tremoille, duce de Thouars, în anul 1598. Corespondenţa include doar epistole primite de tânăra fată.
Iubirea nu era exclusă din căsătorie, dar ea nu putea înfori decât după nuntă. Dacă ei nu ajungeau să se iubească, bărbaţii aveau parte de tot soiul de aventuri.
Vă mai recomandăm: