FOTO Cât de tare s-a înşelat Troţki, turist prin Dobrogea, în privinţa românilor

În periplul său de corespondent de război în Balcani (1912-1913), ideologul marxist a poposit o lună lângă Mangalia. Împreună cu doctorul Christian Rakovsky, care l-a găzduit, şi cu Vladimir Ilici Lenin, Troţki a fondat Internaţionala Comunistă. A fost uimit de cele văzute aici, dar o afirmaţie făcută despre români i-a deranjat pe istoricii locali.

În vara anului 1913, Leon Troţki, ideolog marxist şi personaj-cheie al revoluţiei sovietice, a vizitat Constanţa şi Mangalia, în calitate de corespondent de război. Perioada petrecută la malul mării avea să fie consemnată în lucrarea sa „Viaţa mea“, scrisă în exil, în 1930, în Turcia.

Leon Troţki era evreu rus născut în Ucraina sub numele Lev Davidovici Bronstein, iar în Dobrogea avea să cunoască doi membri marcanţi ai mişcării socialiste.

Ca ziarist, Troţki fondase în 1908 bisăptămânalul Pravda dedicat păturii muncitoare ruseşti, nume preluat în 1912 de noul oficios bolşevic al comuniştilor. 

În septembrie 1912, el publica în Kievskaya Mysl (Gândul Kievului), ziarul ucrainean care îl desemnase corespondent pentru Războaiele din Balcani (1912-1913) – precursor al Primului Război Mondial.

Troţki a relatat despre luptele date de Serbia aliată cu Bulgaria, Muntenegru şi Grecia pentru recucerirea unor teritorii otomane, iar în august 1913 a ajuns şi la Constanţa. A fost găzduit de medicul bulgar Christian Rakovsky, un proeminent activist şi jurnalist socialist, care moştenise de la bogata sa familie o mică proprietate pe coasta Mării Negre, lângă Mangalia.

Doctorul Rakovsky era liderul Partidului Socialist Român şi avea să fondeze la Moscova în 1919, împreună cu Troţki şi Lenin, Cominternul – Internaţionala Comunistă (cunoscută ca Internaţionala a Treia şi denumită astfel deoarece primele două organizaţii de acest gen, fondate la Londra şi la Paris, se dizolvaseră).

Troţki era fascinat de personalitatea intelectualului bulgar stabilit la Gherengic, actuala aşezare Pecineaga.

„L-am acompaniat într-una dintre călătoriile sale şi nu pot să nu-i admir energia debordantă, spiritual alert şi fără odihnă, bunătatea şi grija pentru oamenii neimportanţi. În 15 minute pe o stradă în Mangalia, Rakovsky a vorbit în română, turcă, bulgară, apoi în germană şi franceză când a discutat cu colonişti sau agenţii comerciali.

Apoi a vorbit în rusă cu scapeţii care sunt numeroşi pe aici. El purta discuţii ca proprietar, ca doctor, ca bulgar, ca roman şi în trecere ca socialist. În ochii mei trece drept un miracol viu pe străzile acestui izolat, plăcut şi lipsit de griji orăşel maritim“.

Cu prilejul şederii la Constanţa, Troţki l-a cunoscut şi pe scriitorul Constantin Dobrogeanu-Gherea, de asemenea evreu din Ucraina, fruntaş socialist al cărui nume real era Solomon Katz.

„Luna pe care am petrecut-o în România m-a adus în legătură cu Dobrogeanu-Gherea şi a cimentat prietenia mea cu Rakovsky pe care îl ştiam din 1903. Majoritatea politicienilor români au trecut la începuturi prin şcoala lui Gherea, care i-a introdus în marxism. Asta nu i-a împiedicat totuşi să aibă o politică de banditism revoluţionar în floarea vârstei lor“, consemnează Troţki în „Viaţa mea“.

Totuşi, după scurtul timp petrecut în Dobrogea, Leon Troţki s-a grăbit să catalogheze băştinaşii printr-o etichetă care a nemulţumit istoricii constănţeni: „Aici, din trei români, doi vor să fie primari“.

Afirmaţia este puternic contrazisă de cursul istoriei naţionale. De-a lungul timpului, români de valoare au preferat să rămână în afara luptei politice, lăsând astfel loc unei clase de politicieni fără vocaţie, care îşi doreau doar funcţii administrative şi avantaje personale.

Perspectiva i-a jucat feste lui Troţki şi în propria viaţă. Creatorul Armatei Roşii, al Revoluţiei din Octombrie (1917) şi al ziarului Pravda a fost exilat de Stalin, fiind asasinat în 1940, în Mexic, la vârsta de 60 ani.

Un an mai târziu, la 11 septembrie 1941, prietenul său Christian Rakovsky era executat de Poliţia secretă sovietică NKVD în masacrul din pădurea Medvedev, împreună cu sora lui Troţki, Olga, prima soţie a liderului comunist Lev Kamenev.