Descântece din Dobrogea, dezvăluite într-o colecţie de folclor din anul 1880. De ce se temeau cel mai des oamenii
0În prima culegere de folclor a Dobrogei ca provincie românească, realizată la anul 1880 şi intitulată intitulată „Călӗtorie în Dobrogia“, cărturarul Teodor T. Burada dezvăluie care sunt descântecele locuitorilor dintre Dunăre şi Marea Neagră.
Burada a identificat obiceiuri populare pe care dobrogenii le practicau în caz de turbare, răni, muşcătură de şarpe etc. Pe lângă leacurile băbeşti, vracii de ocazie rosteau incantaţii amestecate cu rugăciuni, care aveau rolul de a convinge bolnavul că va fi vindecat cu ajutorul duhurilor cerului şi naturii.
DESCĂNTEC DE TURBĂ
Amin, amin
De la mine descăntecul
De la Maica Domnului leacul,
Primii, Priiştie,
Salimon, Samanie,
Daştina.
Într-o străchinuţă se pune tărâţe amestecate cu puţină camforă, care apoi se mestecă cu o măturiţă de alun şi apoi se dă să mănănce vita; era locul muşcat se spală cu oţet amestecat cu sare sau cu rachiu spirt.
Cănd omul este turbat, atunci să descăntă în făină de popuşoi mestecată cu ceapă cu care să face o turtiţă, şi o dai se mănănce. Acest descăntec atăt pentru vite căt şi pentru oameni, să repetează de trei ori şi tot se suflă din timp in timp asupra făinei, pe cănd se zice descăntecul, iar rana asemene se spală mai de multe ori tot cu oţet amestecat cu sare sau cu rachiu spirt.
DESCĂNTEC DE OBRINTIT
Păcurariu şueră
Ras-şueră
Pe dincolo de mare.
Oaia zbeară,
Res-zbeară,
Dincoace de mare.
O stinchit oaia de zberat
Şi pecurariul de şuerat.
Astă lănă lae
De la cea oaie,
Mult a nins`o
Gerul a strins`o,
Mult a mai ploat`o
Văntul a bătut`o,
Dar nici n`a dirut`o,
Nici n`a usturat`o.
Aşa să steie durerile
Şi săgeţile
Şi umflăturele
Şi N. să remăe curat,
Luminat
Ca Domnul ce l`a lasat
Cănd popa l`a botezat.
Descăntecul de la mine
Leacul de la Maica Domnului!
Acest descîntec se zice din trei in trei zile dea răndul dimineţile, aprinzindu-se lăna lae şi lăsănd ca fumul se meargă la obrinteală; sau să ie făină de popuşoi, in care se descăntă suflănd în ea şi se moaie cu apă călduţă făcăndu-se ca un aluat, apoi să pune călduţ pe rana obrintită.
Teodor T. Burada Sursă foto wikipedia.org
Teodor T. Burada (3 octombrie 1839, Iaşi - 17 februarie 1923, Iaşi) a fost etnograf şi muzicolog, membru corespondent al Academiei Române. În anul 1884, el a descoperit fragmente de ceramică şi figurine de teracotă în apropierea satului Cucuteni din judeţul Iaşi, fapt care a dus la descoperirea culturii Cucuteni.
Dobrogea a revenit la sânul patriei-mamă în 1878, după Războiul de Independenţă de la 1877, odată cu instalarea administraţiei româneşti în locul celei otomane. Nepreţuita colecţie de folclor „Călӗtorie în Dobrogia“ a fost editată în 1880 la Iaşi şi a fost reeditată în 2014 de Centrul Cultural Judeţean Teodor T. Burada din Constanţa.
Pe aceeaşi temă:
VIDEO Colinde vechi şi noi din Dobrogea, pentru bucuria românilor. Să aveţi un Crăciun binecuvântat!
Triunghiul sacru din colţul Dobrogei. Bisericuţele din nuiele de la Izvoarele, Satu Nou şi Strunga
Urarea corectă de Sărbători. De ce este pleonastică formula „Crăciun fericit“
Iubirea se face Prunc. Naşterea Domnului şi ocultarea Crăciunului
FOTO VIDEO Armonia, cel mai bun cor bărbătesc din lume