Metropola din România cu cea mai mare densitate de cafenele. Realitatea ascunsă de poleiala „orașului de cinci stele”

Cluj-Napoca are cea mai mare densitate de cafenele și restaurante din țară și este perceput ca o capitală a festivalurilor și a tineretului, fiind supranumit „orașul de 5 stele”. Pe de altă parte, orașul a devenit unul „dur” pentru cei care nu au resurse peste medie, arată un studiu sociologic.

Începând cu recesiunea din 2008, numărul de cafenele și restaurante din România a crescut constant și nici măcar pandemia de COVID-19 nu a încetinit această expansiune. Creșterea de trei ori a numărului de restaurante și cafenele este în principal datorată creșterii numărului de localuri din cele mai mari orașe românești: București, Cluj, Timișoara și Iași.

„Cluj-Napoca a înregistrat cea mai mare creștere din țară (66%) a numărului de cafenele, restaurante și baruri și are cea mai mare densitate - 1,32‰ - în raport cu populaţia comparativ cu media de 0,45 ‰ în România”, arată sociologii Norbert Petrovici și Vlad Bejinaru, într-un articol în care analizează modul în care cultura cafenelelor a modificat modul în care arată orașul. Articolul a fost publicat, la finalul anului trecut, în revista „Urban Reasearch & Practice” editată de celebra editură Routledge.

Sociologii au analizat creșterea spectaculoasă a numărului de cafenele din Cluj, mai ales în centrul orașului. Au apărut foarte multe cafenele amenajate luxos de arhitecți care au devenit cunoscuți în țară și chiar în afara acesteia, unde se servește cafea de specialitate. Termenul cafea de specialiate are ca punct de plecare noțiunea de „specialty foods”, care desemnează produsele alimentare unice și valoroase, manufacturate în cantități mici, din ingrediente de foarte bună calitate și, bineînțeles, care costă mai mult.

Legătura dintre cafea și salarii

Petrovici și colaboratorii săi au susținut că evoluția „industriei” cafenelelor în Cluj-Napoca este legată de apariția unei noi clase de mijloc formată din profesioniști și manageri.

Între 2008 și 2020, Clujul a experimentat cea mai mare creștere a numărului de profesioniști care lucrează în industria serviciilor din țară, cu o rată de creștere de 66%. Evoluția s-a manifestat în contextul în care România a devenit una dintre țările preferate de companiile din Europa de Vest pentru externalizarea serviciilor (servicii financiare, IT), având în vedere existența unei forțe de muncă înalt calificate care poate fi angajată salarii mai mici față de cele practicate în Occident.

În 2020, în municipiul Cluj, unul din trei angajaţi lucra în companii deţinute de capital străin, faţă de unul din cinci la nivel național, susține Petrovici.

Ce a însemnat asta pentru Cluj-Napoca? O clasă de mijloc în curs de dezvoltare care a început să populeze noile birouri din centrul orașului și a înregistrat o creștere constantă a salariilor. Aceste evoluții au dus la un boom al consumului, fie că vorbim de piața imobiliară sau piața cafelei de specialitate.

„Un oraș dur, violent”

Consumul clasei de mijloc în curs de dezvoltare, inclusiv consumul de cafea de specialitate, a fost analizat sub termenul umbrelă de „gentrificare a comerțului cu amănuntul”, adică mutarea spre periferia orașului a barurilor ieftine și a afacerilor cu plus valoare mic și înlocuirea acestora cu cafenele și restaurante de lux sau cu magazine ce comercializează produse scumpe.

În ciuda faptului că orașul începe să arate, mai ales în zona centrală, „ca afară”, aceste evoluții vin cu probleme importante.

„Clujul a deveni un oraș dur, violent, care-i exclude pe cei care nu au resurse mari mai ales din zona centrală, dar și din celelalte zone. Acest lucru nu se vede, pentru că suntem tot mai obișnuiți cu un Cluj care pare a fi un oraș cultural sau un oraș al tineretului sau un oraș al festivalurilor, dar adesea asta se întâmplă. Asta am încercat să arăt în acest text. Am folosit partea de cafenele ca un fel de turnesol cu ajutorul căruia să arătăm că sunt niște procese sociale mai largi”, spune Petrovici.

Aceste cafenele de lux, deși conform studiului realizat de Petrovici, sunt preferate de către marea parte a clujenilor, sunt frecventate doar de o mică parte a acestora, deoarece centrul orașului a ajuns să fie folosit ca spațiu de consum de către cei cu resurse mari.

„Dacă îți găsești slujbă în oraș, ești nevoit să te muți cu două sate mai încolo”

„Pare că zona aceasta de calitate a vieții e mai mare decât în celelalte orașe ale României, dar acest lucru vine cu niște costuri foarte mari pentru oraș. Poate să fie un lucru rău faptul că orașul îi exclude pe cei care nu au resurse importante. Astfel, chiar dacă îți găsești slujbă în oraș, ești nevoit să te muți cu două sate mai încolo și să faci naveta și atunci te miri că orașul e poluat și aglomerat”, explică Petrovici.

Gentrificarea pieței imobiliare a ajuns și în cartiere. Astfel, Petrovici susține că în fostul cel mai mare cartier muncitoresc al Clujului - Mănăștur - se înregistrau în 1990-1992, 8% locuitori cu studii superioare. Astăzi, procentul a trecut de 40%.

„Oamenii care nu au studii universitare au ajuns să se mute după fabrici, în afara orașelor, în zonele suburbane și periurbane. Vom ajunge să nu mai găsim în oraș un meșter care să ne repare chiuveta. Orașul îi exclude pe cei care nu au venituri mari”, susține Petrovici.

Concluzia sociologului este că, deși gentrificarea este un proces care s-a întâmplat în Occident, faptul că se întâmplă și la noi nu trebuie privit ca o adaptare, ci ca un lucru negativ pentru calitatea vieții din oraș.