Meciuri de fotbal dramatice de la Mondiale. De la dezastrul de pe Maracana la mâna lui Maradona

„Regele sporturilor”, fotbalul, a oferit de-a lungul timpului nenumărate momente bune de pus în ramă, multe dintre ele petrecându-se la cea mai importantă competiţie a lumii, Cupa Mondială. Spectacolul combinat cu surprize de proporţii şi cu meciuri de dramatism dus la extrem au reprezentat principalele ingrediente care au făcut din fotbal cel mai popular sport.

Cea mai titrată naţională, cea a Braziliei, le-a dăruit înfocaţilor săi suporteri momente memorabile, însă şi clipe de coşmar. Totuşi, ţara care i-a dat lumii pe Pele, Zico, Ronaldo sau Ronaldinho a trecut şi prin momente de coşmar, iar cea mai tristă amintire care se detaşează de toate este de la Mondialul din 1950, găzduit chiar de Brazilia.

Mare favorită, reprezentativa „cariocas” a ajuns fără probleme în finală, pe uriaşul stadion Maracana, în faţa a peste 170.000 de fani. Adversară, naţionala Uruguayului, o echipă creditată cu şanse mai degrabă teoretice. Şi totuşi, echipa micului stat sud-american a dat lovitura şi s-a impus cu 2-1, la capătul unui meci absolut dramatic, care a îndoliat o ţară întreagă. Friaça a deschis scorul în minutul 47, declanşând samba în tribune, dar Uruguay a revenit incredibil şi a marcat de două ori prin Schiaffino (66) şi Ghiggia, ultimul cu 10 minute înainte de final. S-a scris atunci că mai mulţi fani ai Braziliei au ales să se sinucidă, răvăşiţi de rezultatul final, unul dintre ei aruncându-se chiar din înaltul tribunei.

Cum a pierdut Ungaria o finală în faţa unei echipe pe care o bătuse cu 8-3

Patru ani mai târziu, în Elveţia, în rolul Braziliei s-a aflat echipa Ungariei. Vecinii de la vest au ajuns până în ultimul act al competiţiei spulberându-şi toţi adversarii, inclusiv naţionala Germaniei, pe care avea să o reîntâlnească în finală.

După victoria neverosimilă din grupe, 8-3 în faţa „panzerelor”, maghiarii nu păreau să aibă absolut nicio problemă, iar singura întrebare pe care şi-o puneau specialiştii vremii era scorul cu care Ungaria ar fi urmat să pulverizeze Germania. Însă lucrurile nu au stat deloc aşa. În marea finală, Ungaria, cu superstarul Ferenc Puskas, a condus cu 2-0 încă din minutul 8 şi părea că va lua proporţii. După golurile lui Psukas (minutul 6) şi Czibor (8), nemţii au ieşit din corzi şi au egalat la 2, în numai 10 minute, prin Morlock (10) şi Rahn (18), iar în repriza secundă au dat lovitura prin acelaşi Rahn, cu cinci minute înainte de final, reuşind să se impună cu 3-2.

Anglia a câştigat singurul său titlu mondial cu ajutorul arbitrilor

Şi pentru că fotbalul nu ţine cont de matematică şi nici de statistică, învingătorii din 1954 aveau să guste din cupa amară a eşecului, 12 ani mai târziu, la Londra. În mare finală de pe Wembley se întâlneau Anglia, echipă ajutată de arbitrii să depăşească momentele dificile şi Republica Federală Germană, considerată marea favorită a competiţiei.

Bobby Moore, căpitanul Angliei în 1966, a fost felicitat de regină după victoria din finala Cupei Mondiale. FOTO: commons.wikimedia.org

Nemţii au marcat primii, prin Haller (12), dar Anglia a egalat prin Hurst (18) şi a preluat conducerea prin Peters (78). Webber părea că i-a salvat pe germani penultimul minut de joc, iar astfel s-a intrat în prelungiri, unde englezii au dat lovitura prin acelaşi Geoff Hurst, care a înscris un gol controversat. Hurst a marcat în minutul 101, printr-un şut de la 7-8 opt metri. Mingea a lovit transversala şi a căzut, revenind în teren, în faţa liniei porţii, însă arbitrul elveţian Gottfried Dienst a  arătat centrul terenului şi a validat un gol inexistent, după ce s-a consultat cu asistentul său, tuşierul rus Tofik Bakhramov. Profitând de spaţiile largi lăsate de nemţi, Hurst a mai înscris o dată, în ultimul minut al prelungirilor, devenind eroul Angliei, care a cucerit primul şi singurul său titlu mondial absolut dramatic, la capătul unei competiţii plină de controverse. 

Cea mai spectaculoasă semifinală din istoria Cupei Mondiale

Franţa şi Germania au oferit unul dintre cele mai spectaculoase meciuri la Mondialul spaniol din 1982. Cele două mari rivale s-au confruntat în semifinale, iar meciul a avut o desfăşurare absolut dramatică.

După ce Littbarski a deschis scorul în minutul 17, super vedeta Franţei de atunci, Michel Platini, a egalat din penalty. Partida a avut nevoie de prelungiri şi de lovituri de departajare pentru a se stabili o învingătoare. Mai întâi, reprezentativa „Cocoşul Galic” s-a desprins pe tabelă, după golurile lui Tresor (92) şi Giresse (98), iar la scorul de 3-1 nimeni nu se mai îndoia de faptul că francezii vor juca marea finală împotriva Italiei. Subestimaţi, nemţii au revenit şi au egalat prin Rummenigge şi Fischer, în minutele 102 şi 108 şi astfel s-a ajuns la executarea loviturilor de departajare, acolo unde Germania a reuşit să se impună cu 5-4.

Într-un meci senzaţional, de un dramatism rar întâlnit şi cu multe răsturnări pe tabelă, dar şi cu un moment extrem de controversat. În minutul 82, la 1-1, francezul Patrick Battiston a fost lovit brutal de portarul nemţilor, Harald Schumacher, însă arbitrul olandez Charles Corver nu a acordat lovitura de la 11 metri care s-ar fi impus şi nici nu l-a eliminat pe goalkeeper. Battinson a rămas inconştient pe teren, fără dinţii din faţă şi cu câteva vertebre rupte şi a fost dus de urgenţă la spital, mai mult mort decât viu, dar a supravieţuit şi chiar şi-a revenit după accidentare.

Mulţi ani mai târziu, Schumacher a recunoscut că a greşit şi că ar fi meritat eliminat, afirmând însă că nu a intenţionat să-şi accidenteze adversarul. Şi încă un amănunt: Franţa – Germania a fost prima semifinală de Mondial care a avut nevoie de lovituri de departajare pentru a-şi stabili învingătoarea.

Mâna lui Maradona

Patru ani mai târziu, la Cupa Mondială din Mexic, Maradona şi Argentina aveau să intre în istorie, după ce „pumele” au câştigat trofeul, iar starul lui Napoli a fost declarat cel mai bun fotbalist. 

Până la finala câştigată în faţa Republicii Federale Germane, Diego Armando Maradona a fost protagonistul unui eveniment controversat, care a declanşat un scandal imens. Astfel, în meciul dintre Argentina şi Anglia, din sferturile de finală, Maradona a marcat două goluri decisive prin care echipa sa a învins cu 2-1.

Însă prima reuşită, semnată în minutul 50, a însemnat de fapt un henţ grosolan, neobservat de arbitrii partidei. Apoi, 4 minute mai târziu, Maradona a reuşit o fază de generic, marcând la capătul unei faze în care a preluat mingea în propria jumătate de teren, după care şi-a înşirat toţi adeversari şi l-a „executat” pe portarul Peter Shilton. Unicul gol al Angliei a fost reuşit atunci de Garry Lineker, în minutul 81.