Amintirile unui licean despre primele zile de şcoală: „Cum adică să lucrăm acasă, la teme, dacă mergem la şcoală?“
0Kovacs Attila este un tânăr de 17 ani care a făcut zece clase în sistemul public de învăţământ, iar de două săptămâni s-a mutat la o şcoală internaţională din Cluj, unde, spune el, studiază doar acele materii care îi vor fi de folos să devină psiholog criminalist. Adolescentul povesteşte că s-a acomodat greu, în primele zile de şcoală, când avea 7 anişori, cu ideea de teme.
În uniformă, cu geanta pe umăr, Kovacs Attilla a ieşit de la ora de studiu şi îşi aşteaptă rândul la masă. Ştie că prichindeii din clasele mici, colegii lui cu o energie care pare a fi inepuizabilă, trebuie să mănânce primii. Văzându-i îşi aduce aminte, câteodată, de primele lui zile la şcoală.
Nu era la Transylvania College, unde este acum elev în clasa XI-a, ci la o şcoală catolică din Satu Mare. „Primele zile de şcoală, primul 15 septembrie, mi le aduc aminte pe bucăţi. Ştiu că erau uimitoare. Aveam mulţi prieteni cu un an mai mare şi, înainte să merg la şcoală, mi-au povestit că e greu“, spune tânărul.
Şcoala, „temă“ grea
Însă ce i se părea de neînţeles atunci, o idee cu care s-a împăcat mai greu, au fost temele. „Conceptul de teme era ceva nou pentru mine: cum adică să lucrăm acasă dacă mergem la şcoală?“, mai zice liceanul. Recunoaşte că „un pic“ s-a temut de şcoală „din cauza temelor“.
Îşi aminteşte că „Doamna“, învăţătoarea, le-a dat la fiecare câte un stilou sau pix şi că Abecedarul şi restul cărţilor au venit mai târziu.
„Nu ţin minte să fi avut cărţi pe bancă în prima zi de şcoală. Îmi aduc aminte că am primit un stilou ori pix de la doamna învăţătoare care zâmbea mereu şi era prietenoasă. Abecedarul şi celelate cărţi au venit în zilele următoare. Dacă aş fi primit un Abecedar sau o carte în prima zi ar fi fost un pic complicat pentru mine. Prea multe informaţii deodată. Cartea era un concept distant pentru un elev de clasa I, însă depinde foarte mult de atmosfera din clasă şi de doamna învăţătoare ca totul să fie bine, nu de cărţile care ţi se oferă“, este de părere tânărul.
El este adeptul manualelor de hârtie şi consideră manualul digital un instrument complementar cărţilor de şcoală. „Sunt conservator, din punctul acesta de vedere. Le prefer în format de hârtie pentru că e greu să înveţi dintr-un ecran. Strică ochiul. Nu e în regulă. Şi când primim materiale, le listăm“, este de părere elevul.
Un alt început
El povesteşte că una dintre vecinele sale i-a spus că învaţă la şcoală doar materiile de care are nevoie pe viitor. Asta i-a atras atenţia şi a început să caute informaţii despre această şcoală. A şi venit în vizită la Transylvania College.
„Era prin martie sau aprilie, anul trecut când am venit la Cluj să văd şcoala. De şcoală am aflat de la o vecină din Satu Mare care s-a mutat anul trecut la Cluj. Mi-a povestit cum este sistemul aici, că poţi să scapi de anumite materii care nu te ajută în viitor. Acesta a fost primul motiv pentru care am venit aici să învăţ“, explică Kovacs Attilla.
Studiază Biologie, Sociologie, Istorie, Bussines, şi mai are ore de Engleză şi Educaţie fizică. Îi vor folosi ca să-şi facă o carieră de psiholog criminalist. Însă prima opţiune, până vara trecută, a fost Dreptul. Se vedea avocat, dar perioada petrecută, în vară, la un cabinet de avocatură l-a făcut să-şi dea seama că nu i se potriveşte de nicio culoare această profesie. S-a reorientat spre domeniul psihologiei, al psihologiei criminale mai exact. Asta vrea să studize în facultate pe care are de gând să o urmeze fie în Danemarrca, fie în Austria (Viena).
„Primele 2 săptămâni aici, la Transylvania College au fost interesante. Nu e dificil. Dacă vine cineva din sistemul de stat, îşi alege el ce materii vrea să studieze, atunci va studia motivat şi va studia mai mult. Ştiu că şi eu am făcut aşa“, zice tânărul.
Mai puteţi citi:
Şcoala a început fără manuale: „N-ai carte n-ai parte”
Războiul manualelor şcolare se mută la DNA
Minorităţile, limbile străine şi religia, fără manuale noi. Ce pot face dascălii