Unde se află unul dintre cele mai misterioase locuri din România. Este descris într-un ghid publicat online FOTO
0Geoparcul UNESCO „Ținutul Buzăului” a lansat un ghid dedicat misterioaselor așezări rupestre, unul dintre cele mai interesante locuri din țară. Așezările Rupestre sunt printre cele mai atractive și enigmatice obiective din Ținutul Buzăului. Sunt ascunse în pădurile, în văile și pe versanții dealurilor din comunele Bozioru, Colți și Brăești, iar localizarea acestora nu este deloc întâmplătoare: sunt cioplite în același tip de rocă nisipoasă, numită Gresie de Kliwa, care s-a format pe fundul unei mări preistorice.
Sunt încă multe mistere în jurul aşezărilor rupestre din arealul mărginit de Bozioru (Nucu), Brăeşti (Ruginoasa) și Colţi (Aluniş), zona este cea mai bogată din ţară în însemnări, unele încă nedescifrate. Aici sunt scrijelite laolaltă simboluri precreştine şi creştine, dovadă că grotele au fost locuite încontinuu, din vechi timpuri.
Cercetători din Germania, Austria şi Elveţia au venit de multe ori în România pentru a studia zecile de schituri, mănăstiri şi sihăstrii din Munţii Buzăului. Nu există încă datări clare şi niciun studiu științific complet cu privire la aceste aşezări. Recent, Geoparcul UNESCO „Ținutul Buzăului” a lansat un ghid dedicat misterioaselor așezări rupestre, unul dintre cele mai interesante locuri din țară.
„Deși au fost lăcașuri de cult pentru călugării creștini încă din perioada medievală, nu se știu multe despre originea lor. Inscripțiile într-un alfabet necunoscut pe care le găsim adesea în preajma rupestrelor nu fac decât să adâncească misterul. În acest scurt ghid, te invităm să descoperi mai multe despre Așezările Rupestre din Ținutul Buzăului. Vei desluși misterele care stau la baza originii lor și vei afla cum să ajungi la ele, pentru a le explora temeinic. Cine știe?”, sunt precizările făcute de autorii ghidului care poate fi descărcat de aici.
Primul obiectiv prezentat este Biserica de la Aluniș. A fost săpată într-un masiv stâncos de către doi ciobani, Vlad şi Simion, pe la anii 1274, 1275. Lăcaşul a fost atestat documentar în anul 1351 şi a fost schit de călugari pâna în 1871, când a devenit biserica satului Aluniş. Aceasta a avut şi are hramul "Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul".
Între anii 1840 şi 1850, s-a construit pridvorul de lemn la intrarea în biserică. Acesta se află în exteriorul stâncii şi este perpendicular pe biserica săpată în piatră. Naosul şi altarul sunt săpate în stâncă, cu tavan boltit, despărţite de doi pilaştri. Pe unul scrie cu chirilice "Ma(teio) leat 7056" (1548). Pe peretele nordic al altarului se află altă inscripţie, în paleoslavă, din care se disting doar numele ctitorilor legendari Simion şi Vlad, precum şi al ieromonahului Daniil.
„Legenda spune că doi păstori, Vlad și Simion, au avut un vis în care Fecioara Maria îi îndemna să găsească o icoană îngropată în piatră. Au săpat după ea, construind biserica. În interiorul altarului, o inscripție din Evul Mediu în alfabetul chirilic vechi amintește aceste nume. Interesant este însă că Vlad și Simion sunt scrise pe același rând, sugerând că este vorba de o singură persoană. Numele este primul din listă, deasupra Ieromonahului Daniil și al călugărului Vârtolmiu. Simion Vlad cu siguranță nu era un cioban, ci o persoană mult mai importantă. Noi credem că este vorba de principalul ctitor care a amenajat biserica în anul 1274, însă într-o incintă mult mai veche, care era deja săpată în piatră”, sunt câteva dintre informațiile oferite de autorii ghidului lansat recent.
Înaintea creştinilor, în locurile acestea au trăit civilizaţii care se lasă cu greu descifrate. Datele arheologice prelucrate până în prezent evidenţiază perioade diferite de locuire, mergând până în epoca bronzului, cultura Monteoru, sau începutul primei epoci a fierului, Hallstatt, atestarea documentară certificând însă doar perioada care începe cu secolul XVI.
În grotele din Masivul Crucea Spătarului au locuit, la doar 300 de ani dupa Hristos, primii misionari creştini sosiţi din Orientul Mijlociu, pentru a propovădui învăţătura lui Hristos. Cea mai veche aşezare rupestră este grota numită Fundul Peşterii, locuită încă dinainte de apariţia creştinismului. Istoricii şi teologii susţin că aceasta arată că "unele sihăstrii au apărut în epoca pre-geto-dacică", formând o zonă sacră, unde se adorau armele, apa şi soarele.
„Dacă vrem să mergem și mai mult în timp, ne oprim în Epoca Bronzului. În Poiana Coziancei găsim un vestigiu unic: o peșteră naturală de această dată, apărută prin eroziune și prăbușire, care a fost folosită ca mormânt. Pereții grotei sunt decorați cu o mulțime de inscripții: pumnale, vârfuri de săgeți și alte desene nedeslușite. Este vorba de Fundul Peșterii”, este prezentarea făcută de autorii ghidului uneia dintre cele mai vechi așezări rupestre din Munții Buzăului.
Peste 200 de simboluri sunt desenate pe pereţii grotei Fundul Peşterii, pentru care s-a folosit tehnica inciziei şi a zgârierii pe perete a figurii, obiectului sau simbolului. Sunt redate arme: vârfuri de lănci, de săgeţi sau suliţe, cu sau fără coadă de lemn, pumnale, dar şi alte semne specifice artei rupestre preistorice, cu similitudini în ţară, cum ar fi Basarabi şi Clisura Dunării, sau în străinătate, respectiv Spania, Franţa şi Italia. Peste acestea, care sunt preistorice şi majoritare, s-au suprapus altele din feudalism: cruci, obiecte de cult, nume în neogreacă sau litere chirilice, ani etc.
În aprilie 2022, Ţinutul Buzăului a devenit oficial geoparc acreditat UNESCO, al doilea din România, după Ţara Haţegului. Zona cu circa 45.000 de locuitori şi o suprafaţă ocupată este de peste o mie de kilometri pătraţi este mai bine promovată la nivel mondial.
Geoparcul include în salba de atracţii mai mulţi vulcani noroioşi, focuri vii, munţi de sare, pietre şi sfincşi cu forme bizare, chihlimbar unic în lume, dar şi valori naturale şi culturale. Aici se află atracții turistice renumite, precum Vulcanii Noroioși, domurile de sare, focurile vii, Trovanții de la Ulmet, așezările rupestre și chihlimbarul roșu de la Colți. Odată redescoperite, acestea sunt puse în valoare pentru a deveni o destinaţie turistică sustenabilă.