Alecu Paleologu, mason de seamă al Marii Loje Regulare a României. Cum s-a ascuns de Securitate în Câmpulung

Oameni liberi care se adună sub cupola unei societăţi secrete la care numai ei au acces. Au ritualuri pe care nu le împărtăşesc cu ceilalţi şi nu de puţine ori s-a speculat faptul că masonii sunt oameni influenţi, care ar avea un rol important în mersul lucrurilor. Pe lângă realitatea zilelor noastre, în istoria Capitalei au existat numeroase personalităţi care au decis să facă parte din această societate.

Unul dintre ei a fost Alexandru Paleologu, Alecu aşa cum era cunoscut de prieteni, figurând pe site-ul Marii Loje Regulare a României printre masonii de seamă. S-a născut în Bucureşti, în anul 1919, şi s-a stins la 86 de ani.

A fost unul dintre numele marcante ale Bucureştiului şi s-a remarcat de-a lungul vremii ca scriitor, eseist, critic literar, diplomat, dar şi om politic.

Ion Craifaleanu, numele care l-a apărat de Securitate

Povestea lui Alecu Paleologu a început în sânul unei familii boiereşti care, cel mai probabil, are originile în Imperiul Bizantin, ajungând în Ţările Române la începutul secolului al XVIII-lea. Odată cu trecerea timpului, Alecu ajunge să ocupe poziţii importante în lumea politică a vremii şi cu fiecare pas făcut pe scara politică încep să apar primele probleme.

Uşor-uşor, numele lui apare pe listele întocmite de Securitate şi de teamă să nu fie prins se ascunde sub un nume fals în Câmpulung Muscel: Ion Craifăleanu, după cum menţionează Marea Lojă Regulară a României. În cele din urmă, faptele pentru care fusese urmărit sunt prescrise şi intră, din nou, în legalitate.

Câţiva ani mai târziu, în 1959, Capitala este acoperită de un val de arestări, iar pe listele celor vizaţi se înscrie şi Alecu Paleologu. A fost arestat în toiul nopţii şi obligat să-şi strângă câteva lucruri, fiind transportat la cunoscuta închisoare „Malmaison“.  În timpul detenţiei ar fi fost racolat de Securitate şi a fost graţiat în anul 1964, urmând o perioadă de readaptare.

Francmasoneria, societatea care atrăgea zidari

La începuturile Francmasoneriei, o bună parte a celor care formau societatea secretă erau zidari, încercând să transmită secretul profesional fără ca acesta să fie împărtăşit cu cei care nu cunoşteau detalii despre zidărie.

În secolul al XVI-lea, odată cu tipărirea cărţilor şi extinderea stilului renascentist, secretul profesional a fost, practic, distrus, iar existenţa unei bresle a constructorilor nu mai era justificată.

Uşor-uşor, oameni de cultură şi aristrocraţi au început să fie interesaţi de un loc în societate, căutând un mod în care se puteau perfecţiona spiritual în libertate, eglaitate şi fraternitate, sub o cupolă sigură.

Din masoni acceptaţi, aşa cum erau numiţi la început oamenii de cultură care începuseră să se adune în societate, la sfârşitul secolului al XVII-lea, aceştia ocupau cea mai mare parte a lojilor. „Acum este momentul când Francmasoneria se transformă dintr-o societate operativă într-o societate speculativă, adică în ceea ce ea este astăzi“, se precizează pe site-ul Marii Loje Naţionale din România.

Pache Protopopescu ar fi fost mason

Pache Protopopescu s-a aflat doar pentru trei ani în fruntea Bucureştiului, între aprilie 1888 şi decembrie 1891, dar a lăsat în urmă multe proiecte pe care le-a dus la bun sfârşit şi care l-au făcut cunoscut ca unul dintre cei mai buni primari din istoria oraşului.

S-a născut la 12 februarie 1845, în Mahalaua Negustori, iar numele de „Protopopescu“ l-a căpătat ca urmare a faptului că tatăl său slujea ca protopop la Biserica Sf. Gheorghe cel Nou. Şi despre Pache Protopopescu s-a spus de-a lungul vremii că ar fi fost mason, însă nu figurează pe listele masonice ale Marii Loje Naţionale.