Prima casă de romi va ajunge la Muzeul Satului din Capitală. Cine a fost proprietarul locuinței
0Lazăr Năftănăila din satul brașovean Calbor a înființat prima organizație a romilor și a scos un ziar la Brașov. Casa lui va fi mutată la Muzeul Satului din Capitală și va putea fi vizitată îmcepând de anul viitor
Născut la 13 august 1893, în satul brașovean Calbor, Lazăr Năftănăilă era numai bun de dus în armată când a început Războiul cel Mare. Împlinise 21 de ani cu mai puțin de trei săptămâni înainte de începerea conflagrației, astfel că Imperiul Austro-Ungar l-a chemat la arme și l-a trimis pe frontul din Italia.
George, „cârpaciul de fier” al satului, tatăl lui Lazăr, se căsătorise cu Ana, o frumoasă țigancă din sat și familia de romi tare s-a bucurat când fiul s-a întors teafăr de pe front. După patru ani grei de război, Lazăr Năftănăilă se pare că a participat la adunările romilor transilvăneni care susțineau unirea cu România.
La aceste adunări au căpătat contur și au prins glas cele cinci cereri socio-etnice importante ale romilor din perioada interbelică: drepturi egale, colonizarea cortorarilor, îngrijirea invalizilor și a văduvelor, împroprietărire, reprezentare politică.
Primele organizații ale romilor
Vâzându-și visul împlinit, calboreanul s-a implicat mai mult în viața civică. Astfel, la 1 mai 1926, tânărul rom punea bazele Societății „Înfrățirea Rustică”, prima organizație a romilor înregistrată oficial în România. În februarie 1934, Lazăr fondează și primul ziar al romilor „Neamul țigănesc”, platformă importantă pentru activitatea sa de luptă pentru drepturile romilor.
„Fraților! Trăim vremuri grele. […] De soarta noastră nimeni nu se interesează, nimeni nu ne vede, nimeni nu ne aude și nimeni nu ne înțelege durerea. Cui ce-i pasă de un țigan, că e oropsit? Cine aude vaietul lui și cine apleacă privirea la viața lui? Toate popoarele din lume au prieteni, toți străinii și păgânii au apărătorii lor, numai noi, țiganii, trăim alungați și ocoliți de toți! Noi nu avem prieteni! Noi nu avem ocrotitori! Soarta noastră încă nu a mișcat inima nimănui. Fraților! Cine să cunoască durerea noastră, dacă noi tăcem? Cine să ne ocrotească drepturile la viață, dacă nu ne plângem? Cine să ne ajute, dacă noi nu ne ajutăm? Priviți în jurul vostru câtă nedreptate se face celui mai slab dintre noi și niciunul nu protestăm!”, scria Lazăr în manifestul din primul număr al ziarului.
În ziar nu apăreau doar opinii politice, ci și poezii, între care unele semnate de Lazăr Năftănăilă. Informații despre viața și activitatea lui Lazăr Năftănăilă din perioada comunistă sunt extrem de puține. Cert este că a fost cizmar și a murit la 75 de ani, în 1968, ca urmare a unei boli de plămâni.
Casa, aleasă și pentru povestea ei
Casa de la numărul 256 din Calbor a fost aleasă în proiectul Rom(a)nor, astfel că operațiunea de mutare a acesteia de la Calbor la Muzeul Satului a început în luna august a acestui an. Pe lângă casă, la București vor ajunge și multe dintre obiectele din gospodărie, specifice zonei și care se regăseau în casa și curtea lui Lazăr Năftănăilă.
Casa de 40 de metri pătrați are o cameră mare și o bucătărie, plus un pridvor. Mai bine de jumătate din materialele cu care a fost construită - piatră, lemn, cărămidă – au fost recuperate și vor intra în componența casei din Muzeul Satului.
„Am făcut aproape un an de cercetare în satele de romi din aproape întreaga țară până când ne-am oprit asupra acesteia și am ales o casă care are o istorie”, a spus Paula Popoiu, manager al Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti”. Casa va putea fi vizitată începând cu primăvara anului viitor.