Foto Portret / Simona Andrei imortalizează fotografic clipe

Nici măcar n-a visat să devină fotograf profesionist, dar a ajuns să-şi propună o prezentare a Japoniei, prin obiectivul aparatului foto

Simona este o visătoare, care vine dinspre filosofie şi se duce înspre fotografie. "Sunt o boemă şi am învăţat să savurez clipa. Nimic din ce am trăit n-a prefigurat faptul că mă voi apuca de fotografie. Iau lucrurile aşa cum vin şi mă bucur de toate poveştile frumoase din viaţa mea", povesteşte Simona.

Pasiunea ei pentru fotografie a început "subit", undeva prin 2007. Aşa ca într-o joacă şi-a spus că trebuie să găsească un limbaj aparte, o modalitatea cât mai sugestivă pentru a comunica sentimente.

"Într-o zi, mi-a picat în mână un aparat foto digital şi a fost un adevărat «coup-de-foudre». Nu l-am mai lăsat neutilizat nici măcar o singura zi", îşi aminteşte Simona.

Fotografia a apărut în viaţa Simonei într-un moment delicat, atunci când existau nişte probleme de sănătate. Nu poate să uite prima şedinţă foto cu un model, o fostă colegă de facultate.

"Eu de-abia puteam să merg şi totuşi m-am ambiţionat să lucrez. Au ieşit nişte cadre extraordinare, cu o încărcătură emoţională foarte mare, îmi sunt dragi şi acum", mărturiseşte Simona Andrei.

Artista se poate lăuda cu participări la numeroase saloane naţionale şi trei expoziţii personale: "Dor de Eva", "Cuşca" şi proaspătul "Semn de apă", găzduit de Casa de Cultură a Sindicatelor Galaţi.

"«Semnul de apă» vorbeşte despre elementul apă ca interioritate, meditaţie, despre ceea ce nu mai poţi vedea într-o fotografie cu ochiul fizic, ci cu cel sufletesc", ne explică artista.

Este o colecţie de atmosferă, o colecţie de sinteză, cadrele sunt realizate de-a lungul ultimilor trei ani şi ne poartă prin Galaţi, Sulina, Marea Neagră şi Marea Nordului.

Anul acesta Simona va expune şi la Bucureşti într-un proiect colectiv, alături de oameni dragi, fotografi foarte talentaţ. De curând, pe 11 martie, Simona şi-a vernisat "Semnul de apă" la Craiova, în cadrul Fotoclubului Dan Mihai Călinescu.

Crede cu tărie că un fotograf trebuie să nu intre în criză de idei şi să fie sănătos. Mulţi nu ştiu că munca de fotograf implică şi mult efort fizic.

Ca să poţi fotografia oameni trebuie să le câştigi încrederea şi trebuie să faci un efort ca să îi înţelegi şi să îi accepţi aşa cum sunt. Dincolo de vanitatea acestui "scoate masca - pune masca" într-o şedinţă foto trebuie să pătrunzi în intimitatea sufletelor oamenilor, trebuie să îi faci să se deschidă şi să se arate aparatului foto aşa cum sunt. Lucrul cu oamenii este sfânt.

Întrebări şi răspunsuri:
1.Ce vă doriţi să faceţi şi n-aţi făcut?
Din punctul de vedere al fotografiei? Visez să fotografiez Japonia. Reprezintă o paradigmă de cultură şi civilizaţie atât de diferită de cea românească, încât nu poate să nu mă facă să mă întreb oare cum este să descoperi Japonia într-un studiu fotografic.

2. Aveţi cui să mulţumiţi pentru ce faceţi?
Mulţumirile mele se îndreaptă către fiecare om pe care îl cunosc, pentru că ei îmi oferă experiente noi din care am mult de învăţat. Zilnic.

Ce-i place?
Sunt pasionată de plimbările lungi, discuţiile cu prietenii. Nu mă dau deopate când este vorba de jazz ascultat la o cafea aromată, la fel cum ador bomboanele uitate prin buzunare.

Ce nu-i place?
Dintotdeauna am urât iubirile neîmpărtăşite. Au ceva sublim şi trist în acelaşi timp.

Profil :
Născută: 11 martie 1977, Brăila
Studii: Licenţiată în filosofie
Familie: căsătorită