Alexandra Trică este campioană, la fel ca mama ei

Voleibalista de la Metal a învăţat volei de la mama sa, alături de care a şi jucat câteva meciuri oficiale. Este componentă a naţionalei României.

                                           Profil

Născut. 21 ianuarie 1985
Studii. Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, masterat anul II
Familie: necăsătorită
Portret de Marian Căpăţînă

Alexandra Trică este una dintre cele patru voleibaliste românce de la Metal Galaţi care, în ultimii ani, a făcut trecerea de la statutul de „speranţă" la cel de componentă a echipei naţionale. Şi-a câştigat o poziţie de titulară atât la campioana Metal Galaţi, cât şi la naţională.

Purtând pe umeri „dulcea povară" a numelui - mama ei, Elena Trică, fostă valoroasă internaţională - jucătoare a învăţat volei în Brăila, de la mama sa, talentul propulsând-o rapid la cea mai valoroasă echipă a momentului din ţară, Metal.

Plăcerea Ligii Campionilor

A tratat meciurile din Liga Campionilor ca o şansă unică de afirmare dar şi de acumulare a unei experienţe greu repetabile. Alexandra Trică spune că ea şi celelalte românce - Nneka Onyejekwe, Daiana Mureşan şi Sabina Miclea - au făcut abstracţie de problemele financiare cu care s-a confruntat clubul.

„Aici am crescut ca voleibalistă şi trebuie să-i mulţumesc domnului Corneliu Mangalea (n.r. patronul echipei). E greu când nu-ţi iei banii la timp, însă sperăm ca lucrurile să se rezolve", a declarat jucătoarea care a trecut în vară de pe postul de libero pe cel de trăgător secund.

Schimbarea a făcut-o oarecum suprinzător şi graţie unei întâmplări conjucturale, în momentul în care a jucat cu echipa naţională a României în Liga Europeană. „Nu erau secunzi şi am decis să joc eu. Mai ales că pe postul de libero eram la concurenţă cu Ţolişteanu. Acum şi la Metal Galaţi pot evolua pe ambele posturi. E bine şi pentru mine, şi pentru echipă".

În condiţiile în care în voleiul de astăzi toate adversarele de valoare mizează enorm pe servicii, Alexandra Trică are un rol important în echipă, ea asigurând preluarea, capitol la care jucătoarele-libero excelează.

„Hai, mami, fă punct!"

Alexandra Trică a povestiti că mama i-a pus mingea de volei în braţe încă de la trei ani. „Am moştenit-o pe mama la acest capitol, al preluării. Nu m-am născut cu mingea de volei în braţe, însă pe la trei ani deja ştiam să dau pase. La 17 ani am devenit campioană naţională la junioare, cu Braiconf Brăila. În acel an am avut ocazia să joc şase luni la senioare, alături de mama mea. La un meci i-am dat pasă şi i-am strigat «hai, mami, fă punct!» A fost un moment haios pentru toată lumea", a povestit Alexandra Trică.

Absolventă a Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport din Galaţi, Alexandra îşi va da masteratul anul acesta. Nu ştie exact când, programul ei de voleibalistă fiind extrem de aglomerat, atât cu echipa de club, cât şi cu naţionala.

Întrebări şi răspunsuri

Eşti lăudată pentru condusul bărcii, cum e la volan, cu şofatul?

Drept să vă spun, şofatul este de fapt marele meu hobby. Deocamdată am o Opel Corsa, mică, mai de gagici, dar mă ajută când vreau să calc mai tare pedala din dreapta. Încă învăţ, vreau să ajung să umilesc bărbaţii în trafic.

Înseamnă că te enervează rău de tot gropile din asflat, nu poţi să mergi repede...

Pe cine nu enervează? Până şi pe cei care nu conduc. Gropile de pe străzile din Galaţi sunt tratate de autorităţi exact cu atitudinea pe care o au faţă şi de echipa noastră: cu multă, foarte multă indiferenţă. E păcat că e aşa.

Ce îi place

Fiind crescută pe malul Dunării, adoră - normal! - plimbarea cu barca, mai ales pe fluviu. Are chiar şi permis de condus barca, o situaţie destul de rar întânită la o fată. În timpul liber stă destul de mult cu familia, pe care o ia deseori la plimbare pe apă.

Ce nu îi place

„E situaţie care îmi displace: coborâşurile vieţii, chiar dacă dupe ele vin suişuri. Când ajungi sus şi te loveşte de o barieră, te trezeşti de unde ai plecat. Mi s-a întâmplat de mai multe ori, nu e plăcut deloc să o tot iei de la capăt. Urăsc chestia asta".