Cea mai înaltă cale ferată din Carpați. Lega două regiuni istorice, la peste 1.400 de metri altitudine
0România a avut cea mai înaltă cale ferată din întregul lanț al Munților Carpați. Aceasta lega Maramureșul de Bucovina, pe linia Borșa - Iacobeni (Suceava). Pe ea circula un tren cu ecartament îngust.
În Pasul Prislop, calea ferată era la o altitudine de 1.416 metri, după cum menționează istoricul Teofil Ivanciuc.
Construcția ei din 1915 a fost necesară pentru a lega Bucovina de restul Austro-Ungariei. Linia a funcționat din plin doar între anii 1915 și 1919, fiind dezafectată în 1931.
Calea ferată militară cu ecartament îngust trecea prin valea Bistriței Aurii, Cârlibaba și Pasul Prislop, lungimea totală a liniei curente fiind de 77,1 kilometri.
„Discuțiile au început încă în 1860, atunci când s-a făcut proiectul pentru aducerea căii ferate în Maramureș dinspre Debrețin (Ungaria de azi) prin Satu Mare. Proiectul era ca în viitor calea ferată să se prelungească de la Sighet, pe Valea Vișeului, să treacă Carpații până la Gura Humorului. Dar apoi, proiectul a fost abandonat”, explică Ivanciuc.
Construită „pe repede înainte”
Ulterior însă, după izbucnirea războiului, calea ferată militară a devenit o necesitate. „În Primul Război Mondial, pe partea asta a Carpaților (în zona Maramureș) erau armatele germane și austro-ungare, iar pe partea cealaltă de Carpați era armata rusă. Fiind război, germanii au decis să construiască calea ferată peste Prislop pentru a conecta cele două părți, pentru că armata germană era și în Maramureș, și în Bucovina”, mai arată istoricul.
Istoricul Teofil Ivanciuc mai spune că întreaga linie ferată a fost construită în doar trei luni și explică, de fapt, cum a fost posibil.
„Cu viteză maximă, au adus prizonieri de război ruși, au reciclat de prin tot imperiul, au colectat bucăți de șine și au pus prizonierii ruși să construiască calea ferată pe șoseaua existentă deja”, explică el.
Practic, calea ferată a fost construită pe o parte a drumului. „Exista deja șoseaua în Pasul Prislop, e aceeași ca și acum, nu s-a schimbat nimic. Pe o latură a șoselei au pus traversele și șinele deaspra, așa că în trei luni de zile, calea ferată a fost construită de la Borșa la Iacobeni, în Bucovina”, arată el.
Abandonată după război
Doar că, din cauza reliefului, fiind o zonă de munte, panta este foarte mare, astfel că locomotivele cu aburi de la acea vreme traversau foarte greu zona din Maramureș, motiv pentru care după război, a fost abandonată.
„Era o pantă cu o înclinație de 52 la mie, pe partea maramureșană. Cei care cunosc căile ferate știu că este extrem, la limita suportabilității. Era foarte solicitantă, distrugea locomotivele rapid, crăpau cazanele și trebuiau schimbate frecvent. Acesta a fost principalul motiv pentru care după război, calea ferată a fost abandonată”, mai explică istoricul.
Astfel, calea ferată militară a funcționat până în 1919, după care a mai fost folosită sporadic, până prin 1920, dar fără să aibă o linie regulată de pasageri.
După ce a fost abandonată, din 1931, când au început lucrările la calea ferată cu ecartament îngust de pe Valea Vaserului, șinele au fost recuperate și utilizate aici.
Circa 4.000 de prizionieri de război, precum și localnici de pe valea Bistriței Aurii, din așezări aflate de-a lungul viitoarei căi ferate, au lucrat în condiții extrem de grele la construcția căii ferate care a rămas în istorie ca fiind cea mai înaltă din Carpați.