„Noi nu am avut tinereţe“. Povestea impresionantă a liceenilor din Alba Iulia care au fondat Liga Anticomunistă
0Liga Anticomunistă a luat fiinţă în toamna lui 1949 şi a fost fondată exclusiv de elevi ai liceelor Teoretic (fost Mihai Viteazu) şi Comercial din Alba Iulia. Entuziaşti, generoşi şi plini de curaj, ei au dorit ca la numai 16, 17 sau 18 ani să reacţioneze împotriva instaurării dictaturii comuniste în România.
Oficial, organizaţia a fost înfiinţată pe 7 noiembrie 1949, exact în ziua în care comunismul era serbat cu fast, discursuri şi manifestaţii grandioase. Liceenii albaiulieni s-au ‘’sustras’’ de la manifestările organizate de comunişti şi şi-au dat ca punct de întâlnire zona din preajma hotelului ‘’Dacia’’ din Alba Iulia. Întâlnirile ulterioare s-au ţinut, în secret, în şanţurile cetăţii, acolo unde a fost ales şi şeful organizaţiei: Tic Gherasim.
Liceenii care au aderat la această curajoasă iniţiativă trebuiau sa dea dovadă de tărie de caracter, să creadă în idealurile anticomuniste, să plătească o cotizaţie şi să păstreze secretul total al acţiunilor. Toate aceste lucruri s-au consfinţit printr-un jurământ pe care fiecare membru l-a depus în Catedrala Încoronării. De teama securităţii, numele celor recrutaţi erau ştiute doar de către şeful organizaţiei şi de cel care a cooptat persoana în cauză. Obiectivele mari ale Ligii erau lupta împotriva comunismului şi consolidarea organizaţiei în eventualitatea unei participări militare alături de forţe care ar fi intervenit pentru a elibera ţara de comunişti.
ARESTAREA TINERILOR
În mai 1950, cu puţin înainte de terminarea liceului, unii dintre membrii Ligii, care urmau să părăsească oraşul, au fost eliberaţi de orice obligaţie faţă de organizaţie. Totuşi, le-a rămas opţiunea de a ‘’lucra’’ în continuare independent sau în alte structuri similare. În paralel, tinerii rămaşi în Alba Iulia au format o nouă mişcare de rezistenţă, care îl avea in frunte pe Tiberiu Low. Ei au fost arestaţi însă în anul 1952 iar în 1953 au urmat şi alte reţineri. Într-un proces intentat de comunişti, liceenii au fost acuzaţi că fac parte dintr-o organizaţie ‘’paramilitară de tip fascist’’. Judecarea lor s-a făcut la Alba Iulia şi la Deva, unde sălile tribunalelor au fost umplute, până la refuz, de membrii familiilor şi de foşti colegi de şcoală.
Atmosfera a fost încărcată de acuzaţiile mincinoase ale procurorilor dar mai ales de demnitatea tinerilor care au arătat că nu şi-au făcut decât datoria faţă de ţară. Apărătorii numiţi din oficiu au fost, mai degrabă, acuzatori iar sentinţele judecătorilor cumplite. Unii dintre tinerii de atunci îşi amintesc momentele procesului: ’’la vârsta noastră de atunci, demnitatea era mai presus de orice, indiferent de consecinţe. Acest lucru a impresionat până şi completul de judecată. Mulţi ani mai târziu, căpitanul care a prezidat şedinta şi care ne-a condamnat a mărturisit unei cunoştinţe că a rămas impresionat de atitudinea demnă a tinerilor din Alba Iulia. Demnitatea impresionează până şi adversarul.’’
PEDEPSE CRUNTE
Tinerii au avut parte de condamnări extreme de dure. Cu tot respectul şi recunoştinţa pentru curajul şi demnitatea de care au dat dovada, vă enumerăm numele liceenilor şi pedepsele care le-au fost stabilite de
către comunişti în cadrul proceselor de la Alba Iulia şi Deva: TIC GHERASIM - 20 de ani de muncă silnică; IOAN LĂPĂDUŞ - 20 de ani de muncă silnică; SEPTIMIU SÂRBU - 20 de ani de muncă silnică; IULIU OLTEAN - 20 de ani de muncă silnică; TIBERIU LOW - 20 de ani de muncă silnică (plus 2 ani); NICOLAE HAŢEGAN - 20 de ani de muncă silnică; SIRIUS PUŞCAŞ - 20 de ani de muncă silnică; ŞTEFAN KERESTES - 20 de ani de muncă silnică; MIRCEA TRIFU - 20 de ani de muncă silnică; GHEORGHE DĂIAN - 20 de ani de muncĂ silnicĂ; GHEORGHE TOTOIAN - 10 ani de muncă silnică; DUMITRU PUŞCAŞ - 10 ani de muncă silnică; REMUS MUNTEANU - 20 de ani; POMPILIU PECULEA - 20 de ani; MIRCEA MUNTEANU - 18 ani; ZENO MOGA - 15 ani; MARIN RADU - 12 ANI; IOAN CORIOLAN SUCIU - 10 ani; LUCIAN DRAGOMIR - 9 ani; SIMION DRĂGOI - 8 ani; GHEORGHE DRĂGHICI - 8 ani; TRAIAN PELIGRAD - 8 ani; IOAN OPREAN - 7 ani; IOSIF LUPŞAN - 6 ani; GHEORGHE DRAŞOVEAN - 2 ani; GHEORGHE CREIVEAN - 2 ani; IOAN DANCEA - 1 an; TIBERIU BĂLGRADEAN - 1 an. IOAN DRĂGAN şi GHEORGHE DRĂGHICI au fost achitaţi. Ultimul dintre ei, de loc din Miceşti, a fost diagnosticat cu meningită în timpul anchetei la securitate şi s-a stins la câteva zile dupa proces. Ulterior, o parte dintre pedepse au fost reduse, în urma recursului făcut de rude (condamnaţii nu au dorit recurs).
ANII DE PUŞCĂRIE
Pompiliu Peculea şi Simion Drăgoi, doi dintre cei condamnaţi, au povestit momente mişcătoare din timpul detenţiei: ‘’Anii de calvar sunt greu de descris. Am trecut prin aproape toate închisorile politice din România, prin majoritatea lagărelor de muncă forţată(…) Peste tot am încercat să ne apărăm singurul bun care ne mai rămăsese: demnitatea. Despre acest lucru am putea spune multe. Îi lăsam ,totuşi, pe alţii să o facă, este mai corect aşa. Noi putem afirma doar că mulţi dintre noi au fost ţinta directă a urii multora dintre temniceri, că am purtat lanţuri şi cătuşe, că am trecut prin multe izolări şi carcere, că am avut oasele rupte de bâtele gardienilor. Şi toate astea pentru că am înţeles să rămânem credincioşi mişcării de rezistenţă, că nu am cedat, că am fost condamnaţi, dar nu învinşi. În închisori ni se spunea ‘’albanezi’’, de la Alba Iulia sau Alba. Oriunde am fost împreună am rămas uniţi şi respectaţi pentru aceasta. Nu am uitat niciodată că veneam dintr-un centru istoric de tradiţie al României şi că aveam datoria de a-l reprezenta cu cinste. A fost, poate, singura noastră satisfacţie, atunci când am ajuns la capătul tunelului.’’
Simion Drăgoi, unul dintre ultimii supravieţuitori al Ligii Anticomuniste
Metodele folosite de torţionarii comunişti întreceau orice limită. Condamnaţii politic au fost supuşi unor chinuri groaznice iar unii dintre ei au pierit în timpul detenţiei. Gheorghe Broscăţan, unul dintre cei care nu s-a mai întors acasă, a fost dus în toiul unei nopţi de iarnă la râul Târnava, dezbrăcat, ţinut pe gheaţă ore întregi iar apoi scufundat în apă. Ulterior, Mathe, comandantul securităţii Blaj, l-a aruncat săptămâni la rând în colţii unui câine lup, dresat special să sfâşie deţinuţii. Un alt deţinut de la Blaj a vorbit despre atrocităţile din timpul anchetelor: ’’curentul electric, metoda punerii la proţap’’…te băteau în această poziţie până leşinai. Te udau cu apă şi o luai de la capăt. (…) Mathe obişnuia să îţi aşeze alături un câine, pe care mirosul de sânge îl înnebunea. Te loveau cu parul şi ranga dar cea mai groaznica era bătaia la testicule, executată de dactilografa securităţii, un monstru cu chip de femeie. În semn de recunoştinţă pentru sacrificiul acestora, pe clădirea Colegiului Naţional ”Horea, Cloşca şi Crişan” din Alba Iulia a fost dezvelită în anul 2012 o placă comemorativă.