Muzeul viu din Apuseni: case construite ca acum mii de ani, dar pregătite pentru turiştii viitorului
0Voluntari din toată ţara au construit la începutul acestei veri o parte din primul „Muzeu viu“ din România, în satul Tecşeşti (Alba) din Munţii Apuseni. La finalul proiectului, muzeul va cuprinde locuinţe din diverse perioade istorice, în care se va putea locui ca pe vremuri.
Proiectul denumit „La Origini – Muzeu viu“, derulat de Asociaţia „Groove ON“, a schimbat faţa satului Tecşeşti din Alba, localitate în care în prezent mai trăiesc doar 14 bătrâni. În perioada 30 mai-29 iunie, aici a fost organizată o tabără la care au participat voluntari din ţară şi din străinătate şi care a fost dedicată construirii sectorului neolitic al muzeului. În cadrul acestuia este reprodus un ansamblu de locuinţe din perioada neolitică, cu structură de lemn, pereţi de lut şi acoperiş de stuf.
Pe durata taberei s-au ridicat o căsuţă rectangulară şi una circulară. Potrivit organizatorilor, este vorba despre un proiect de arheologie şi arhitectură experimentală pentru a testa idei diferite despre structurile supraterane ale caselor, tipurile de materiale folosite şi metodele de construcţie, în baza unei comparaţii cu dovezile arheologice reale. Materialele folosite la construcţie sunt împletituri din ramuri de alun pentru ziduri, pereţi din lut, trestie şi rogoz pentru acoperişuri.
BORDEIE ŞI ŞURI CU ACOPERIŞ DIN PAIE
Scopul proiectului este de a clădi un muzeu viu al satului, care conţine sectoare ce reprezintă diverse perioade istorice, în care vizitatorii vor putea experimenta cum trăiau şi cum se gospodăreau oamenii din perioada neolitică, dacică şi medievală. Publicul va avea acces la o istorie aplicată şi va afla informaţii despre vechile civilizaţii, cine sunt strămoşii noştri şi care sunt legendele transmise până astăzi.
Perioada medievală va fi reflectată prin bordeie săpate în pământ şi locuinţe din piatră, cu un turn de veghe fortificat. Pentru perioada modernă vor fi restaurate şcoala din sat, o casă veche de 200 de ani şi şuri cu acoperiş înalt de paie. Totodată, în muzeu va exista un atelier de lucru în ceramică, cu cuptor pentru arderea lutului. Aceste proiecte vor fi realizate în taberele ce vor fi organizate în anii următori. „Ne propunem să coagulăm un nucleu de voluntari instruiţi, care să acumuleze şi să facă cunoscute mai departe cunoştinţe despre arhitectura organică, meşteşuguri şi obiceiuri din cultura românească“, a declarat Ionuţ Onea, preşedintele Asociaţiei Culturale pentru Dezvoltare Durabilă „Groove ON“. Muzeul este unic prin faptul că va oferi publicului posibilitatea de a trăi într-un spaţiu care reconstituie istoria acestor meleaguri, de la origini până în prezent, de unde şi denumirea de „muzeu viu“. Proiectul a fost susţinut şi de către Asociaţisa Romanian Art&Craft.
SURSA DE HRANĂ: ROADELE PĂMÂNTULUI
„Experienţa traiului în Tecşeşti îi va învăţa, de asemenea, pe locuitorii muzeului viu să obţină diverse uleiuri şi unguente prin metoda străveche de presare la rece, de pe vremea dacilor. Va exista şi o grădină cu legume, plante aromatice, ciuperci, pomi fructiferi şi arbuşti, bazată pe principiile permaculturii - sursa de hrană a locuitorilor muzeului. Vor fi amenajate şi un iaz şi un bazin pentru izvorul care va alimenta cu apă adăpătoarea pentru animale şi zona de bucătărie“, a afirmat Marinela Bota, membră a asociaţiei care derulează proiectul.
Locuitorii muzeului vor proveni preponderent din mijlocul comunităţii pasionate de originile poporului român, de legendele dacice, de etnografie, antropologie şi folclor. Pe lângă faptul că au muncit la ridicarea locuinţelor, voluntarii s-au întâlnit cu locuitorii satului, au mers la biserică, s-au distrat şi au dormit în natură. „A fost o experienţă cu totul deosebită. Am construit locuinţe neolitice exact din materialele care erau folosite şi în acea perioadă. Am lucrat cu mâinile, picioarele şi cu mintea şi nu ne-am ajutat deloc de tehnologie şi de alte beneficii ale lumii moderne. Am frământat lut, am realizat împletituri din trestie şi multe alte lucruri necesare în tabără. Zona este sălbatică, un univers pierdut în timp, fără telefonie mobilă şi cu acces destul de dificil. Toate acestea contribuie la unicitatea proiectului şi conferă celor care vor locui aici impresia că se întorc în timp“, a spus unul dintre voluntarii care au participat la tabăra din luna iunie.
Proiectul „La Origini - Muzeul viu“ a putut fi susţinut şi cu donaţii în bani, cu sume care variază de la 15 euro până la 1.000 de euro. Cei care au contribuit primesc în schimb acces la diverse evenimente şi ateliere desfăşurate la Tecşeşti sau oportunitatea de-a locui o perioadă în muzeul viu, respectiv de a se gospodări, îndeletnici şi hrăni ca pe vremuri. La finalul taberei din anul 2016, între 30 iunie şi 03 iulie, la Tecşeşti s-a desfăşurat evenimentul „Nedeia“ pentru sărbătorirea realizărilor din acest an, o adaptare a tradiţionalelor adunări festive cu muzică, târg şi ateliere de meşteşuguri.
„Am muncit cu o echipă fantastică formată din oameni din toate colţurile ţării, am legat prietenii am fost în drumeţii, am învăţat să fac pâine în cuptor de lut. Am fost la biserică în fiecare zi de sărbătoare am cunoscut oameni minunaţi care au avut un singur gând să facem treabă să construim căsuţe. Am lucrat cu pământ pe care l-am amestecat cu bălegar de cal recoltat dimineaţa, zer, paie şi apa. L-am călcat cu picioarele şi l-am amestecat până s-a legat totul şi am făcut grămăjoare, noi le spuneam bile. Am legat stuf pe care l-am tăiat mai apoi în jumătate şi jumătatea cu vârfuri le-am împărţit în două iar cealaltă jumătate în patru, le-am legat şi le-am bătut şi cusut pe casă. A fost o experienţă minunată, nu ne-a lipsit nimic am dormit în cort, am băut apa de izvor şi am împletit coşuleţe”, spune Adriana Tutuianu, unul dintre voluntarii care au participat la tabără.
Sărbătoarea Nedeia 2016
Într-un document din 1736 este menţionată existenţa încă din „timpuri străvechi“ a unei astfel de întâlniri anuale de Sf. Ilie, unde „multă lume se adună sub formă de târg, vinde şi cumpără diferite produse şi se distrează“, arată organizatorii. La Nedeia s-a ascultat muzică unplugged şi s-au desfăşurat târguri şi ateliere. Participanţii au putut cumpăra produse alimentare naturale de la oamenii locurilor.
Ultimii locuitori din Tecşeşti
În satul Tecşeşti, comuna Întregalde, trăiesc 14 bătrâni, în condiţiile în care în 1950 locuiau aproximativ 350 de persoane, într-o comunitate de tip autarhic, tipică satelor de munte locuite de mocani. Aici se mai regăsesc ultimele construcţii de lemn acoperite cu paie, unele vechi de 100 de ani, din zona Apusenilor, încă locuite.
Vasile Petric este printre ultimii locuitori ai satului din Apuseni
Printre ultimii locuitori din Tecşeşti este şi Vasile Petric, în vârstă de 86 de ani. Bătrâneţea nu l-a convins să plece în locuri mai accesibile şi cu o viaţă mai uşoară. Atât cât va mai avea de trăit o va face aici, în inima Apusenilor, într-un mod simplu şi cât mai natural cu putinţă. Chiar dacă până la primul magazin sunt 9 kilometri, pe drum de munte, până în satul Poiana Galdei, bătrânii din Tecşeşti
s-au obişnuit cu viaţa grea, plină de lipsuri.
LEGENDELE DE LA PIATRA CETII
Satul Tecşeşti se află lângă un vârf montan denumit Piatra Cetii, vizibil din Alba Iulia, cu o înălţime de 1233 de metri, care este şi rezervaţie naturală de tip geologic şi peisagistic pe o suprafaţă de 75 de hectare. Aria protejată reprezintă o zonă în al cărei teritoriu sunt întâlnite abrupturi stâncoase (calcare de vârstă jurasică, marne, gresii şi conglomerate cretacice), păduri, pajişti şi fâneţe. Tecşeştiul se află de partea împădurită a Pietrei Cetii, fiind vizibile vârfurile spectaculoase ale masivului montan. Drumul de acces în sat trece prin Cheile Tecşeştilor. În apropiere se mai află Cheile Întregalde şi Cheile Turcului.
Piatra Cetii, stânca spectaculoasă de lângă Tecşeşti. Foto: Mihai Constantinescu
În Piatra Cetii se află o avenă care a stârnit curiozităţi şi legende. A fost explorată în 1982 şi ajunge până la o diferenţă de nivel de minus 86 de metri, unde se află galerii cu o lungime de 120 de metri. Mai multe legende au fost culese încă înainte de explorare. Una povesteşte păţania unui câine ciobănesc care a alunecat în prăpastie. Stăpânul a renunţat la el, dar după câteva zile, câinele a fost găsit de câţiva copii în apa unui izvor carstic de pe Valea Gălzii, la 6 kilometri distanţă, mai mult mort decât viu.
O altă legendă povesteşte că, în vremuri vechi, un aventurier de la oraş s-a lăsat coborât cu funii de un grup de tineri în fundul avenului. Înţelegerea era ca, atunci când va scutura de funie, să fie tras afară. După o lungă aşteptare în care funia rămâne nemişcată, flăcăii o trag sus. De aici povestea are două variate. În prima, la capătul funiei au găsit un om albit, cu ochii rătăciţi şi groaza întipărită pe faţă. Cât a mai trăit acesta, cu mintea rătăcită nu a mai scos o vorbă. A doua variantă spune că la capătul funiei a ajuns sus numai pălăria curajosului aventurier. Explicaţia oferită de localnici la amândouă variantele face referire la aceeaşi legendă locală: în prăpastie îşi aveau sălaş pe vremuri solomonarii cu balaurii lor călători prin nori şi aducători de ploi.
Se încarcă comentariile...
