„Englezii au rămas șocați când au văzut că românii aplaudă”. De ce există acest obicei
0Aplauzele de la aterizarea avioanelor continuă să stârnească discuții aprinse. Un nou studiu arată că românii, bulgarii și maghiarii se numără printre cei mai entuziaști atunci când avionul atinge pista.
Obiceiul aplaudatului la aterizare a apărut în primele decenii ale aviației, când zborul era considerat un lux și totodată un risc. Pasagerii simțeau atunci nevoia să își exprime ușurarea și recunoștința față de echipaj. Astăzi, gestul este privit cu ironie sau amuzament, iar pe rețelele de socializare circulă numeroase glume despre el.
Cine aplaudă cel mai mult
Un sondaj realizat de compania Wizz Air, pe un eșantion de 4.500 de pasageri și 150 de însoțitori de zbor, a scos la iveală diferențe culturale puternice. Aplauzele sunt mai frecvente pe rutele de vacanță din Europa Centrală și de Est, unde între 45% și 48% dintre români, maghiari și bulgari recunosc că bat din palme la aterizare, informează Budapest Business Journal.
În schimb, doar aproximativ 30% dintre britanici, elvețieni sau sârbi fac același lucru. Mai mult, frecvența scade odată cu experiența de zbor: 70% dintre pasagerii care zboară o dată pe an aplaudă, comparativ cu 59% dintre cei care zboară mai des și doar 40% dintre cei care fac peste zece zboruri anual.
Reacții și explicații
Unii pasageri cred că aplauzele sunt un semn de mulțumire. „Am călătorit destul de mult și am observat că numai românii aplaudă. E un fel de acreditare a piloților și faptul că am ajuns sănătoși acasă. Nu e rău, dar e inutil”, a spus un călător pentru Pro TV.
Alții recunosc că obiceiul poate părea surprinzător pentru străini: „Erau și câțiva englezi cu noi în avion și au rămas șocați când au văzut că românii aplaudă, dar au aplaudat și ei cu noi”.
Motivațiile pasagerilor
Motivațiile diferă de la o regiune la alta. În Europa Centrală și de Est, 38% dintre respondenți spun că aplaudă pentru a sărbători o aterizare în siguranță, în timp ce în Europa de Vest doar 31% dau acest răspuns. În schimb, occidentalii consideră mai des aplauzele o recunoaștere a muncii echipajului.
Piloții privesc aplauzele ca pe un gest simbolic. „În mod sigur, pasagerii fac acest gest ca o formă de apreciere. Din păcate, în cabina de pilotaj nu se aud aceste aplauze. Noi ne facem treaba, indiferent de cât de dificil e zborul”, spune pilotul Cătălin Prunariu.
Psihologii implicați în proiectul Mélylevegő au adăugat o altă perspectivă: „Aplauzele după aterizare sunt, pentru mulți, un fel de ușurare colectivă care exprimă recunoștință și sentimentul de a recâștiga controlul după ce s-au aflat într-o situație în care altcineva îl deținea. Psihicul nostru iubește micile ritualuri, în special cele care oferă atât un sentiment de siguranță, cât și de comunitate – și, uneori, o rundă de aplauze este tocmai o astfel de micro-sărbătoare”.
Un fenomen în scădere
Însoțitorii de zbor incluși în sondaj au observat că fenomenul este tot mai rar, mai ales odată cu banalizarea zborului ca mijloc de transport. Aproape două treimi dintre ei au declarat că aplauzele sunt în declin, deși rămân frecvente în rândul pasagerilor din România, Albania și Italia.