Degeaba ai facultate. Obstacolul invizibil din societate care le blochează pe femeile din România, indiferent de studii

Educația este considerată unul dintre cele mai importante instrumente pentru reducerea inegalităților dintre femei și bărbați pe piața muncii. În teorie, două persoane cu aceeași pregătire, aceleași competențe și rezultate similare ar trebui să aibă șanse comparabile de angajare, promovare și salarizare. În practică, lucrurile nu stau întotdeauna așa.

Un studiu publicat în revista Applied Economics Letters, arată că beneficiile educației depind într-o măsură importantă de normele culturale din societatea în care trăim. Cercetătorii Muge Yayla, de la University of Texas at San Antonio, și A. Melih Kullu, de la Florida Southern College, au analizat date din 144 de țări și au descoperit că, în societățile în care ierarhiile sunt puternic acceptate, iar rolurile tradiționale de gen sunt bine înrădăcinate, educația nu mai reușește să reducă diferențele economice dintre femei și bărbați, se arată într-un material pentru PsyPost.

Autorii au analizat relația dintre nivelul de educație și participarea economică a femeilor, folosind indicatori ai Forumului Economic Mondial și un model consacrat care măsoară valorile culturale ale diferitelor societăți.

Una dintre dimensiunile analizate este așa-numita „distanță față de putere” - gradul în care oamenii acceptă ca puterea să fie distribuită inegal și consideră firești ierarhiile sociale. În astfel de societăți, autoritatea este concentrată în mâinile unui număr restrâns de persoane, iar rolurile tradiționale sunt mai greu de contestat.

Rezultatele arată că, pe măsură ce această distanță față de putere crește, avantajele pe care educația le oferă femeilor se reduc considerabil. În țările cu cele mai ridicate niveluri ale acestui indicator, studiile superioare nu mai sunt asociate cu o participare economică mai mare a femeilor, iar diferențele dintre femei și bărbați rămân semnificative.

Cercetătorii au observat și că fenomenul este amplificat în societățile în care sunt promovate mai puternic rolurile tradiționale de gen. În schimb, în culturile mai orientate spre cooperare și egalitate socială, efectul acestor bariere este mult diminuat.

„Problema nu este întotdeauna lipsa meritului”

Gabriela Marc, psiholog clinician principal și lector universitar asociat la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, consideră că rezultatele studiului spun, de fapt, mai puțin despre competențe și mai mult despre modul în care funcționează percepțiile sociale.

„La prima vedere, pare o discuție despre piața muncii, dar în realitate este o discuție despre psihologia umană și despre felul în care mediul în care trăim poate accelera sau poate limita dezvoltarea unui om”, explică ea pentru „Adevărul”.

Aceste așteptări, spune Gabriela Marc, sunt influențate de cultura în care trăim. „Și, dacă o societate transmite, generații la rând, că femeia este în primul rând responsabilă pentru familie, iar bărbatul pentru carieră, aceste mesaje devin parte din felul în care interpretăm competența, leadershipul sau disponibilitatea profesională, chiar și atunci când nu suntem conștienți de acest lucru. Problema nu este întotdeauna lipsa meritului. Uneori, problema este că meritul este privit prin filtre diferite, specifice fiecărei societăți și în acord cu pregătirea fiecăruia”, consideră specialista.

Cum influențează stereotipurile deciziile angajatorilor

Autorii studiului explică faptul că, în societățile cu ierarhii rigide, femeile se lovesc de bariere care nu țin neapărat de nivelul de pregătire, ci de modul în care sunt percepute. Chiar și atunci când au studii superioare, experiență și competențe comparabile cu ale bărbaților, accesul la poziții de conducere și la venituri mai mari este limitat de norme sociale și de așteptări culturale.

„Psihologia ne arată că avem tendința de a acorda mai multă încredere oamenilor care corespund imaginii pe care deja o avem despre un anumit rol. Atunci când imaginea liderului este asociată cu disponibilitatea permanentă, fermitatea și autoritatea, iar aceste caracteristici au fost atribuite istoric mai ales bărbaților, femeile ajung adesea într-o poziție paradoxală. Dacă sunt empatice și calde, pot fi percepute ca insuficient de ferme, iar dacă sunt foarte hotărâte și directe, pot fi considerate dificile. În cele din urmă, ajung să fie evaluate nu doar pentru ceea ce fac, ci și pentru cât de bine reușesc să se încadreze într-un model care, de multe ori, nu a fost construit avându-le și pe ele în minte. Aceste mecanisme sunt rareori conștiente, motiv pentru care sunt atât de greu de observat”, mai spune cadrul didactic.

Se regăsește fenomenul și în România?

Potrivit declarațiilor sale, deși accesul femeilor la educație s-a îmbunătățit considerabil în ultimele decenii, oportunitățile profesionale nu sunt întotdeauna distribuite în mod egal.

„România a făcut pași importanți în ceea ce privește accesul femeilor la educație și la profesii, dar accesul și oportunitatea nu sunt întotdeauna același lucru. Există încă multe situații în care întrebări precum «va putea împăca familia cu serviciul?», «va avea suficient timp?» sau «va putea face față?» apar mai frecvent în cazul femeilor decât al bărbaților. Nu sunt întotdeauna afirmații explicite. Sunt presupuneri și tocmai pentru că sunt subtile, ele ajung să modeleze decizii fără ca cineva să își propună conștient acest lucru. În timp, aceste experiențe repetate nu influențează doar oportunitățile profesionale, ele influențează și imaginea pe care oamenii ajung să o aibă despre propriul lor potențial”, explică ea.

Costul nevoii permanente de a demonstra

Dincolo de efectele economice, această presiune poate avea și consecințe importante asupra sănătății psihice.

„Există o oboseală despre care vorbim prea puțin și anume oboseala de a demonstra permanent că meriți. Atunci când simți că trebuie să fii mai bine pregătit, să greșești mai puțin și să dovedești constant că ești suficient de competent pentru a primi aceeași încredere, începi să îți consumi o parte importantă din energie încercând să convingi. Capcana care apare este că, în loc să creezi, să inovezi și să îți exprimi potențialul, te concentrezi pe a demonstra că îl ai. În timp, această presiune poate duce la supracompensare, perfecționism, anxietate și sindromul impostorului. Paradoxul este că omul ajunge să fie definit mai mult de efortul de a se justifica decât de valoarea pe care o poate aduce”, consideră Gabriela Marc.

Specialista consideră că schimbarea trebuie să vină atât din partea organizațiilor, cât și din partea fiecăruia dintre noi: „Cred că schimbarea începe în două direcții. Prima ține de organizații și instituții, unde procesele de recrutare și promovare au nevoie de criterii clare, transparente și cât mai puțin influențate de presupuneri despre gen, vârstă sau roluri familiale. A doua ține de fiecare dintre noi. Toți avem prejudecăți și, în acest context, întrebarea nu este dacă ele există. Întrebarea este dacă avem suficientă conștientizare încât să nu le lăsăm să decidă în locul nostru”.

În opinia sa, adevăratul progres nu înseamnă doar acces egal la educație, ci și posibilitatea ca fiecare persoană să își valorifice competențele fără a fi nevoită să demonstreze permanent că merită locul pe care îl ocupă.

„Poate că adevăratul progres al unei societăți nu se măsoară doar în numărul diplomelor pe care le oferă sau în egalitatea șanselor scrisă în legi. Progresul se măsoară în capacitatea de a transforma potențialul fiecărui individ și de a crea contexte profesionale în care oamenii nu sunt obligați să își dovedească permanent dreptul de a exista, ci sunt încurajați să își folosească energia pentru a crea, a inova și a construi. Pentru că fiecare om care își consumă viața încercând să demonstreze că este suficient de bun reprezintă o pierdere nu doar pentru el, ci pentru noi toți”, conchide Gabriela Marc.