De ce testăm prea puțin legumele autohtone. Romeo Șoldea, director general ANF: „Am militat să colaborăm și cu privatul”

Cât de „curate” sunt legumele pe care le mâncăm de la producătorii români, de ce nu testăm mai mult și ce arată probele analizate spune directorul general al Autorității Naționale Fitosanitare (ANF), Romeo Șoldea, într-un interviu acordat Adevărul.

Cât de „curate” sunt legumele pe care le mâncăm de la producătorii români, de ce nu testăm mai mult, ce arată probele analizate, care sunt legumele cu cel mai mare risc în privința reziduurilor de pesticide, cine îi controlează pe producători, dar și de unde controversa „ne controlați pe noi, dar nu și TIR-urile cu legume din afara spațiului UE” - sunt câteva dintre subiectele pe care le-am abordat cu directorul general al Autorității Naționale Fitosanitare (ANF), Romeo Șoldea, într-un amplu interviu acordat „Adevărul”.

Directorul general al ANF a vorbit și despre o nouă obligativitate pentru utilizatorii de produse fitosanitare, care ar urma să intre în vigoare de la 1 ianuarie 2027 (dacă România nu obține o amânare), dar și de pericolul de infringement care ne paște în cazul neîndeplinirii unei alte obligații.

Cât de mare este deficitul de personal la nivelul ANF, în special în activitatea de laborator, de ce specialiștii tineri sunt greu de angajat, pe ce filieră vin produsele care au în componență substanțe neautorizate în UE – sunt alte aspecte discutate.

Adevărul : Puțină lume știe ce face (și ce nu face) Autoritatea Națională Fitosanitară. Pentru început, vă rog să explicați care este rolul instituției pe care o conduceți.

Directorul-general ANF, Romeo Șoldea : Autoritatea Națională Fitosanitară asigură pe teritoriul României sănătatea plantelor. Acționăm în acest sens pe mai multe paliere.

Asigurăm securitatea frontierei – adică ne asigurăm ca în țară să nu intre material săditor sau produse vegetale care sunt contaminate cu boli sau dăunători care pot afecta, odată intrate, agricultura românească. De asemenea, și ambalajele în care este acest material săditor trebuie să aibă niște certificate care atestă că sunt libere de boli și dăunători.

Un alt palier este omologarea produselor de protecție a plantelor. Aici noi avem un rol parțial, în cadrul comisiei de omologare. Comisia Națională de Omologare este o comisie interministerială cu membri din patru entități. Pe de o parte, Ministerul Agriculturii, prin noi, Autoritatea Naționala Fitosanitară. Avem după aceea membri din cadrul Ministerului Sănătății, membri din cadrul Ministeriului Mediului și membri din cadrul ICDPP (Institutul de Cercetare-Dezvoltare Protecția Plantelor). Aceste patru entități au roluri egale ca importantă, ponderea fiecărei instituții în cadrul acestei comisii fiind egală, de 25%. Este adevărat că eu, în calitate de director general al Autorității Naționale Fitosanitare, sunt în mod automat și președinte al acestei comisii, însă puterea mea ca președinte este exercitată doar în momentul în care, într-o solicitare de omologare sau de prelungire a unei omologări pentru un produs de protecție a plantelor există egalitate de voturi. Abia atunci pot spune eu dacă se omologhează sau nu. Din practică, niciodată în existența acestei Comisii Naționale de Omologare nu a existat un astfel de caz. De cele mai multe ori, dosarele sunt complete, sunt clare și voturile sunt aproape întotdeauna în unanimitate, fie că vorbim de aprobarea omologării sau nu.

Un al treilea palier este reprezentat de carantina fitosanitară. Și aici avem o multitudine de activități pe care noi le desfășurăm sub această umbrelă a carantinei fitosanitare. Avem inspecțiile în câmp pe care noi le facem, avem instruirea utilizatorilor de produse de protecție a plantelor - a fermierilor, la modul general, pentru că ei sunt principalii noștri beneficiari, cu toate că mai avem și distribuitorii și prestatorii de servicii. Aceste cursuri noi le desfășurăm, din luna octombrie a anului 2024, într-un format complet digital. Avem o platformă care se numește FITS, link-ul de conectare este pe site-ul Autorității, avem un site nou, modern, cu interfață intuitivă. Beneficiarii se conectează la acest link, își creează user, parolă, ca la orice platformă modernă, și acolo tot procesul este digitalizat, de la depunerea documentelor până la eliberarea certificatului de instruire.

A: Dar au și obligația să facă aceste cursuri, nu se înscriu doar cei care vor pur și simplu să învețe.

R.Ş: Da, toți utilizatorii profesioniști de produse de protecția plantelor sunt obligați, conform legii, să dețină un certificat de instruire. Și când spun utilizatori profesioniști mă refer la acei fermieri care prestează activități comerciale, adică își valorifică producția. Cei care produc pentru propria gospodărie, pe suprafețe mici sau în curtea proprie, ei nu se supun acestei obligații. Cursul nu este unul extrem de complex. El îți asigură doar baza necesară astfel încât să poți utiliza în siguranță aceste produse de protecție a plantelor. 

A: Și dacă vrem mai mult, tot la autoritate găsim informația? 

R.Ş: Da, noi punem la dispoziție celor interesați toate materialele existente în domeniu. Oferim și consultanță, în limita resurselor - mă refer aici la personal și timp - în limita resurselor disponibile.

Un alt palier important prin care noi ne exercităm atribuțiile este Laboratorul Național Fitosanitar. Facem analize de laborator pentru șase specializări, de la biologie moleculară până la reziduuri de pesticide. Așadar, activitatea Laboratorului Național Fitosanitar, fie că vorbim de analizele făcute pentru carantina fitosanitară, fie că vorbim de analizele prin care determinăm calitatea produselor de protecție a plantelor, fie că vorbim de reziduuri de pesticide, această activitate a laboratorului este un palier important prin care noi ne asigurăm că plantele, la modul general, sunt sănătoase pe teritoriul României.

Mai avem activitatea de inspecție a echipamentelor de protecție a plantelor. Acele mașini de erbicidat, sau mașini de stropit,  cum li se mai spune popular, trebuie inspectate pe principiul autoturismelor și trebuie să obțină un fel de ITP, să-i spunem. Este o verificare tehnică prin care noi, cei de la Autoritate, ne asigurăm că ele îndeplinesc cerințele minime tehnice pentru a efectua tratamente cu produse de protecție a plantelor în parametrii stabiliți de fabricant. În momentul în care un fermier își achiziționează un utilaj care aplică produse de protecție a plantelor nou, el vine practic din fabrică cu o verificare, cu un reglaj care este variabil pentru 5 ani de zile. Și după ce acești 5 ani trec, proprietarii acestor echipamente sunt obligați, din 3 în 3 ani, să ne contacteze pentru ca noi cu echipele noastre să mergem și să verificăm aceste echipamente. 

„România trebuia să se achite de această obligație legală încă din anul 2016”

A: Aici nu intra atomizoarele pe care le folosesc fermierii pe suprafețe mici.

R.Ş: Nu.  Vorbim de echipamentele mari, echipamentele profesionale. Acele vermorele de spate sau atomizoare folosite în spațiile protejate, și nu numai, și în curțile oamenilor, ele nu se supun acestei verificări. 

O completare aici cu care noi ne lăudăm, pentru că este din punctul nostru de vedere o realizare foarte mare și importantă: până acum, din 2021, Autoritatea Națională Fitosanitară efectuează aceste inspecții ale echipamentelor de aplicare a produselor de protecție a plantelor cu 6 centre mobile. Un centru mobil înseamnă practic o autoutilitară care în compartimentul marfă are o serie de dotări specifice cu care noi verificăm aceste echipamente de aplicare a produselor de protecție a plantelor, de la manometru până la un computer specializat, pentru că aceste utilaje moderne de aplicare a produselor de protecție a plantelor au și calculator de bord și practic inspectăm cu aceste centre mobile de la vopseaua exterioară a șasiului până la componenta soft din calculatorul de bord al acestui echipament.

Noi, din 2021, am acționat cu aceste 6 centre mobile pe care le-am plimbat prin toată țara, în toate județele, astfel încât să ne îndeplinim această obligație legală trasată de Uniunea Europeană. O mențiune importantă aici: România trebuia să se achite de această obligație legală încă din anul 2016, lucru care evident nu s-a întâmplat din moment ce abia în 2020  a demarat achiziția acestor 6 centre mobile care sunt total insuficiente pentru a acoperi numărul de echipamente de aplicare a produselor de protecție a plantelor existent la nivel rațional.

A: Și în intervalul acesta, din 2016 până în 2020, cum s-a realizat inspecția? 

R.Ş: Nu s-a făcut. Dacă nu erau aceste centre mobile existente, nu se făceau. Statul român nu a întreprins această activitate între 2016 și 2021.

În 2021, odată ce au fost recepționate aceste echipamente, colegii mei de atunci au demarat timid această operațiune de inspectare a echipamentelor de protecție a plantelor. Și până în anul 2024, luna mai, când eu am fost numit director general, se inspectaseră aproximativ 2.800 de echipamente. Din momentul în care eu am fost numit director general, am prioritizat această activitate și zilele trecute am trecut de 13.500 de echipamente inspectate.

A: Și câte aveți în total de inspectat?

R.Ş: În total, noi am transmis o cifră oficială, care a fost acceptată de Comisia Europeană,  aproximativ 21.000. Practic, de la 13.500 până la 21.000 sunt echipamente care trebuie inspectate și deadline-ul pe care eu, ca director al Autorității Naționale Fitosanitare, mi l-am asumat este 31.12.2026, adică anul acesta.

Dacă nu voi reuși să termin de inspectat aceste echipamente, România riscă o sancțiune și chiar riscă infringement pe o anumită componentă în traseul banilor dintre Comisiunea Europeană și România. Mi-am asumat 2026 pentru că avem neconformități pentru anii 2023, 2024 și 2025 și, practic, al patrulea an cu neconformități determinate în urma auditurilor Comisiei Europene ar conduce la ceea ce v-am spus mai devreme. 

În afară de cele șase, am demarat în vara anului 2024 un proces de achiziție a încă 22 de centre mobile, care în momentul de față se află în curtea Autorității Naționale Fitosanitare, sunt colantate, sunt dotate cu echipament de mobilier în compartimentul marfă și așteptăm livrarea acelor dotări specifice cu care noi vom inspecta, livrare care va fi la sfârșitul lunii iunie. Și dacă totul decurge ok, începând cu luna iulie, noi vom ieși în țară cu 28 de centre mobile în loc de șase câte avem acum. Și sper, cu această flotă de 28 de centre mobile, focusându-ne pe această activitate de inspectare a echipamentelor de protecție a plantelor, până la 31 decembrie să ajungem la acea cifră de 21.000.,lucru care este, din punctul meu de vedere, capital. 

A: Aveți și resursa umană necesară să le folosiți?

R.Ş: Da. Resursa umană este instruită, sunt pe margine, încălziți, doar să primim acele echipamente și să pornească în țară.

Un alt palier al activității noastre îl reprezintă  controlul comercializării și utilizării durabile a produsele de protecție a plantelor. Ne asigurăm că odată ce produsele de protecție a plantelor au trecut prin Comisiune Națională de Omologare și sunt lansate în piață, ele sunt comercializate și utilizate respectând legea, pe scurt.

Aici, fitofarmaciile - pentru că ei sunt cei mai numeroși ca volum, sunt aproximativ 4.000 de fitofarmacii în România, se închid și se deschid săptămânal plus-minus 5 - pentru a funcționa au nevoie și de un aviz din partea Autorității Naționale Fitosanitare, persoana care vinde trebuie să fie instruită la Autoritatea Națională Fitosanitară, spațiile, forma spațiilor, dotările cu băi, cu depozitul mic, cu depozitul mare, rafturile, toate trebuie să se supună  legislații Autorității Naționale Fitosanitare, deci rolul nostru în autorizarea și funcționarea acestor fitofarmacii este cel mai important. Depozitele, la fel, trebuie să se supună legislației Autorității Naționale Fitosanitare, de la forma depozitului, înălțime-lățime, compartimentare, personalul care lucrează acolo, toate trebuie făcute după legislația Autorității Naționale Fitosanitare. La fel și cei care fac legătura dintre depozite și fermieri, acei intermediari, trebuie să fie autorizați de către noi și trebuie să fie pregătiți pentru a răspunde oricăror întrebări adresate din partea fermierilor. 

„Pe partea de calitate a produselor de protecție a plantelor avem foarte puține neconformități”

De asemenea, noi avem un program anual de monitorizare a calității produselor de protecție a plantelor.  Mergem în depozite, la producători, la intermediari, depozite și fitofarmacii, și prelevăm mostre și le aducem la Laboratorul Național Fitosanitar și verificăm dacă ceea ce se află în recipient, la modul general, este la fel cu ceea ce scrie pe etichetă că se află înăuntru. Și în felul acesta noi asigurăm calitatea produselor de protecție a plantelor și conformitatea acestora. 

A: Și ce arată aceste controale?

R.Ş: Pe partea de calitate a produselor de protecție a plantelor avem foarte puține neconformități. Diferențele apar în momentul în care ajung la analiză din partea beneficiarilor diferite produse cu suspiciuni de contrafacere sau cu suspiciuni de concentrație diluată. Acolo, într-adevăr, produsele care nu sunt originale și sunt contrafăcute au compoziții chimice care de cele mai multe ori n-au nici cea mai mică legătură cu produsul original. Și întotdeauna am vorbit la modul deschis cu fermierii să cumpere produse omologate de la producători autorizați, altfel riscurile sunt foarte mari, de la ineficiență până la distrugerea totală a culturii.

 A: Adică ceea ce vă aduc fermierii nu sunt produse cumpărate din lanțurile oficiale?

R.Ş: Exact. De multe ori ei vin la noi pentru că - dom'le, uite, am stropit și gândacul cutare, pentru care am stropit, n-a pățit absolut nimic. E ceva în neregulă cu produsul ăsta. - Și noi, prin analiza de laborator, determinăm faptul că este un produs contrafăcut. Fermierul nu știe asta, pentru că el arată identic sau aproape identic, cu diferențe foarte mici care nu pot fi sesizate decât de profesioniști.  Și sunt mulți fermieri care pică în plasa asta, sunt mulți binevoitori care le propun soluții minune la prețuri de multe ori sub jumătate prețului oficial și cad în plasă, mulți dintre ei.

A: Dar de unde le cumpără?

R.Ş: De unde le cumpără? Aici discuția este și amplă și delicată pentru că în momentul în care ei vin la noi, ei ne plătesc analiza și vin doar pentru a afla ce conține acel recipient. Însă, în momentul în care noi încercăm să aflăm filiera ne lovim ca de un zid. De ce? Pentru că oamenii nu vor probleme și le este greu să spună că am cumpărat de la X și de la Y, pentru că am putea să mergem pe traseu cu poliția, cu partenerii de la arme, muniții și substanțe explozive lângă noi și poate am reuși să demantelăm mai multe rețele decât o facem acum. Dar oamenii pur și simplu nu comunică. Nu comunică pentru că le e frică, se tem de ceva anume, sau pur și simplu nu vor să se complice și nu vor probleme și în sinea lor probabil zic mulți - ok, am luat plasă acum, data viitoare nu mai cumpăr decât de la autorizat și am încheiat cu subiectul ăsta.

A: Pe de alta parte, în acel registru de tratamente pe care trebuie să-l completeze în fermă,  ei trebuie să noteze data la care au făcut tratamentul, produsul, dar nu sunt și alte obligații - de a menționa lotul, sursa, ca să poți stabili trasabilitatea produsului folosit?

R.Ş: Nu. Capul de tabel, acel registru al tratamentelor, este o chestiune oficială impusă de UE și, din punctul meu de vedere, nu este destul de specific sau suficient de complet. Trebuia să fie un pic mai stufos, dar am înțeles că s-a făcut o analiză și au fost consultări destul de ample cu fermierii, care au considerat acest registru o sarcină birocratică în plus și sunt probleme foarte mari în completarea acestor registre. În mod logic și normal, aceste registre sunt concepute pentru a fi completate în momentul în care faci tratamentul, nu să ți le notezi tu cu ce ai prin buzunar sau să ții minte și să-l completezi când ai tu timp - deci el trebuie completat atunci când efectuezi tratamentul. În realitate, lucrurile se întâmplă nu întotdeauna așa. Și vor fi probleme și mai mari odată cu 1 ianuarie 2027, când acest registru al tratamentelor va fi obligatoriu de ținut în format electronic. Sunt sigur că atunci vor fi mari probleme, pentru că  tipologia agriculturii românești, și mă refer aici la fragmentarea suprafețelor și la numărul foarte-foarte-foarte mare de fermieri în comparație cu media celorlalte state membre, acest specific ne îngreunează nouă ca stat membru procesul de menținere în format electronic a acestei evidențe a tratamentelor. Sunt foarte mulți fermieri cu vârste înaintate, care fac asta de toată viața, o fac bine foarte mulți dintre ei, dar nu sunt familiarizați cu aceste device-uri – laptop-uri, calculatoare - și acolo vor fi probleme.

Noi am propus, ca stat membru, de la 1 ianuarie 2027 o derogare, o păsuire, în sensul în care să mai mergem pentru o perioadă de 2 ani în paralel și să nu impunem de la 1 ianuarie 2027 această evidență doar în format electronic, ci să le dăm fermierilor timp, 2 ani de zile, să se obișnuiască cu noul sistem informatic care este fix același lucru cu hârtia, doar că acel cap de tabel acum nu mai este pe hârtie, este pe monitorul unui laptop. Cu ce vine în plus acest registru electronic al tratamentelor? Elimină posibilitatea completării acestui registru în alt moment decât atunci când tratamentul este efectuat. Este o fereastră de 48 de ore, dacă nu ai completat în registru în 48 de ore de la efectuarea tratamentului toate detaliile cerute, acest registru electronic nu îți mai permite să mai faci modificări și practic riscurile de a măslui aceste registre de evidență sunt mai mici în formatul electronic. 

A: Dacă eu vreau să trec de astăzi la registrul electronic, să mă obișnuiesc cu el, este disponibil acest registru în format electronic?

R.Ş: În momentul de față nu este disponibil. Va fi disponibil pentru ultimele 4-5 luni ale anului, tocmai pentru ca fermierii să se obișnuiască. Va fi pus la dispoziția fermierilor de către noi, cei de la autoritate, în mod gratuit, nu vor avea opreliști în utilizarea acestui tool informatic.

„ANF analizează producția internă. Importurile sunt la ANSVSA”

A: Să vorbim și despre controale.

R.Ş: Da. Este un alt palier al activității noastre, determinarea reziduurilor de pesticide în fructe, legume și cereale produse în România.  

De la început trebuie să fim foarte clari și lumea să înțeleagă că Autoritatea Națională Fitosanitară analizează producția internă, atât. Importurile sunt la Agenția Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, cum se numesc ei. Colegii noștri cu care noi colaborăm și colaborăm strâns, pentru că raportarea ca stat membru se face la comun, noi la sfârșitul fiecărui an ne unim rapoartele și le transmitem la comisie.  

Mai trebuie să stabilim ce analizăm. Și analizăm: fructe, legume și cereale. În fiecare an, fiecare stat membru are un număr minim impus de către Comisia Europeană de fructe, legume și cereale pe care statele membre sunt obligate să le analizeze în acel an. Numărul acela este mic, foarte mic. Pentru anul acesta a fost de nici 50 de probe, din 21 de produse vegetale.

Însă noi stabilim de asemenea, la sfârșitul fiecărui an, planul pentru anul următor, se numește Programul Național de Monitorizare. În cadrul acestui Program Național de Monitorizare noi ne stabilim un număr minim pe care ne angajăm să-l facem în sezonul agricol următor și îl transmitem  Ministerului Agricultorii pentru avizare. Și, odată cu apariția verdețurilor de primăvară, începem controalele pentru a analiza aceste produse în vederea determinării reziduurilor de pesticide.

În 2024, când am venit la conducerea ANF, am moștenit un Program Național de Monitorizare prin care noi trebuia să facem 3.200 de probe. Și am reușit în anul 2024 să ajungem la 4.460. În plus, față de program, am avut acțiuni tematice, pe fructe și legume de sezon. Atunci am început să mergem în piețe și însoțiți de televiziuni și să transparentizăm rezultatele obținute.

„Prin transfer sau detașare nimeni nu dă drumul unui specialist în laborator către altă instituție”

A urmat anul 2025, când am reușit încă o creștere și ne-am oprit la 4.860, în timp ce anul ăsta ne propunem să depășim 5.000. Din păcate, pe partea de resursă umană, din 2024, de când am fost numit director, am mers doar descendent. Vârsta medie la nivelul Autorității este de 55 ani, iar în partea de laborator situația este și mai gravă. Ordonanța trenuleț și toate constrângerile acestea legislative ne-au împiedicat să atragem personal nou prin concurs, iar prin transfer sau detașare nimeni nu dă drumul unui specialist în laborator către altă instituție, pentru că sunt foarte puțini, sunt hiperspecializați și sunt extrem de prețioși. Deci n-am putut să atragem pe partea de laborator nici măcar o persoană prin transfer. Este nevoie și de acordul conducătorului instituției de unde pleacă ca să poată veni la noi și n-am primit așa ceva, lucru care este și normal. Și mie, dacă mi-ar cere cineva, n-aș da drumul nimănui să plece, tocmai pentru că sunt puțini, cum am spus.

A: Cât de puțini?

R.Ş: În instituțiile de stat, și aici mă refer la noi, ANF, și ANSVSA, grila de personal pe partea de specialiști de laborator este ocupată undeva la 45%, mai puțin decât jumătate. E grav. La fel stăm și noi, la ANF, suntem undeva la 55% grad de ocupare din posturile disponibile pentru specialiști în laborator. (...) Însă sunt și vești bune. Anul acesta sper să reușim, pentru că avem solicitări și memorandumuri depuse, doar că nu ne ajută contextul politic în momentul de față și nu m-a ajutat pe mine ca director în toată perioada cât am fost director – ba a fost campanie electorală, ba a picat guvernul, ba s-au schimbat miniștrii, am fost tot timpul în jocul ăsta politic care este total neproductiv pentru noi – anul ăsta suntem obligați, și decidenții mai sus de mine vor trebui să ne ajute pentru că nu vor avea încotro, pentru că anul acesta vom reuși să operaționalizăm cele trei noi laboratoare de reziduuri pe care le-am dotat. Dotarea s-a încheiat la sfârșitul lunii martie, cu echipamente moderne, ultramoderne. Și pentru ca aceste trei noi laboratoare de reziduuri să fie funcționale la 100% din capacitate, avem nevoie de șapte specialiști. Noi am solicitat 15. Am primit asigurări din toate părțile că vom fi ajutați. Riscul ca în presă să iasă un material de genul - Autoritatea Națională Fitosanitară a cheltuit nu știu câte milioane de euro pe niște echipamente peste care se așterne praful - este mare, sunt și ei conștienți de chestia asta, și o să încercăm să-i forțăm astfel încât să ne deblocheze.

Singura modalitate ca noi să atragem personal pentru laborator este organizarea de concurs, altă variantă nu există. Salarizarea este aproximativ atractivă, depinde acum la ce ne raportăm. Și cred eu că prin concurs sunt persoane dispuse să vină la Autoritatea Națională Fitosanitară, mai ales că instituția noastră este în dezvoltare, iar echipamentele pe care vor lucra sunt echipamente care în momentul de față în sistemul de stat nu se mai găsesc la alte instituții, sunt ultra-moderne. Eu sper să scoatem la concurs 15 posturi și să ocupăm cât mai multe din aceste 15, dar nu mai puțin de 7. (...) Doar anul trecut ne-au părăsit ieșind la pensie 32 de colegi. Gradul de depopulare este destul de mare și ritmul în care depopularea asta se întâmplă este crescut și suntem obligați, pentru a nu „muri” natural, să atragem personal. În direcția asta, ca o paranteză, eu am mai întreprins și alte demersuri. Am încheiat acorduri cu câteva universități: USAMV București, USAMV Cluj și „Alexandru Ioan Cuza” Iași, „Dunărea de Jos” Galați și Bacău, acorduri prin care i-am invitat pe studenții acestor universități, vorbim de Facultatea de Biologie-Chimie și agronomii, să vină să-și facă stagiile de practică la noi la ANF și să le facilităm procesul de dobândire al cunoștințelor. Și într-adevăr a funcționat. Anul acesta am avut 60 de studenți, chiar și la ora actuală avem în laborator studenți de la facultatea de Biologie, care își efectuează stagii de practică aici și oamenii sunt extrem de încântați. Iar dorința noastră este, le-am prezentat-o și lor, să îi avem colegi după ce termină studiile. Doar că aici statul român, minunatul nostru stat, ne-a mai pus o piedică: pentru ca cineva să înceapă să lucreze direct din facultate într-o instituție a statului trebuie să parcurgă acele modul impuse de ANFP, practic studentul trebuie să se înscrie acolo, să dea un test online și să fie într-o bază de date, într-o mare de candidați, și noi de acolo să-i „pescuim” când putem să organizăm concursuri.

A: Cum arată rezultatele cu acest personal puțin?

R.Ş: Anul trecut ne-am oprit la 4.860 de probe și am avut 45 de neconformități. 45 de neconformități este puțin. Suntem sub media europeană, însă pot fi și aici discuții. Noi determinăm aproximativ 370 de substanțe active, în condițiile în care în lumea asta se folosesc peste 4.000 de substanțe active care intră în componența produselor de protecție a plantelor. Unii pot spune că determinăm prea puține substanțe active. Poate fi adevărat. Laboratoarele din România lucrează cu aproximativ 600 de substanțe active, deci aproape dublu față de noi. Dar putem completa că Spania face 125 de substanțe active. De ce? Pentru că merge pe risc. În 10 ani de analize și-au dat seama că neconformitățile se întâmplă pentru o anumită categorie de substanțe active. Drept urmare, și-au redus cercetările, pentru a economisi bani și timp, și-au redus cercetările asupra acestor substanțe active și nu mai verifică și pe celelalte, sau în spectru mai larg, care n-au ieșit niciodată. Atitudinea față de numărul de substanțe active la nivelul statelor membre este împărțită. Unii consideră că trebuie să determine un număr cât mai mare de substanțe active, cum ar fi Germania, care face aproape 700 (690 au fost acum 2 ani) și la polul celălalt se află Spania, care face aproximativ 125. Fiecare stat membru își stabilește politica. Noi suntem la numărul maxim de substanța active pe care îl putem suporta acum pe partea de acreditare și specializare a lucrătorilor în laborator, suntem la aproximativ 370 de substanțe active.

A: Ce ați găsit în legumele de la Paște, în verdețuri?

R.Ş: Și aici discuția este destul de amplă. În general neconformitățile sunt la substanțe active care sunt aprobate în Uniunea Europeană și în România, dar sunt și câteva neconformități cu niște produse cu niște substanțe active care intră în componența unor produse de protecție a plantelor care n-ar trebui să existe în România, și nici măcar în Europa, ele nefiind aprobate.

Deci este limpede că acolo s-a efectuat un tratament cu un produs care a ajuns pe piața europeană, și implicit pe piața românească, ilegal. Și aici avem filiere pe partea de Ucraina, Republica Moldova - România și pe partea de Serbia - România. Sunt filiere pe care noi încercăm să le demantelăm, dar aici, dacă nu există o acțiune coordonată între autoritățile vamale, poliție, Mediu și noi, Ministerul Agriculturii, rezultatele nu pot fi decât punctuale și norocoase. Noi am încercat încă de acum doi ani, am făcut un acord cu Autoritatea Vamală Română, prin care este facilitată colaborarea dintre cele două instituții la punctele de trecere a frontierei, avem acord și cu poliția Română, dar n-am reușit să-i punem pe toți la masă.

A: Ce fel de substanțe descoperiți? Sunt substanțe care nu au fost niciodată pe teritoriul României sau au fost și nu mai sunt în prezent aprobate?

R.Ş: Și - și. Sunt și substanțe care au fost aprobate până în 2021-2023 și au mai rămas pe undeva, prin depozite, că o fi la fermier, că o fi pe unde o fi, dar sunt și substanțe care nu au fost niciodată aprobate spre a fi folosite în Uniunea Europeană și nu sunt nici acum și nu ar fi trebuit să apară sub nicio formă. Acolo e limpede că ele au venit ilegal din state din afara Uniunii Europene.

„România este singurul stat membru care nu are desemnate și alte laboratoare cu care să colaboreze”

A: Și unde au fost utilizate produsele acestea? Apar preponderent în anumite zone?

R.Ş: Nu există o tipicitate. În fiecare an ele apar împrăștiate în toată țara. Nu sunt doar în județele de graniță. Se pare că sunt rețele și pe teritoriul național care le distribuie uniform către bazinele legumicole. Deci nu există o tipicitate a rezultatelor, lucru pentru care eu am militat la conducerea ministerului pentru creșterea semnificativă a numărului de probe prelevate și analizate și de asemenea am militat pentru ca și România să se alinieze normalității, lucru care este făcut de toate statele membre, adică noi, ca ANF, să colaborăm și cu privatul pentru a crește acest număr de probe analizate pe partea de reziduuri. România este singurul stat membru care nu are desemnate și alte laboratoare cu care să colaboreze. Vă dau un exemplu: în Italia sunt peste 40 de laboratoare private care efectuează analize de laborator pentru omologii noștri din Italia. Este un proces de desemnare. ANF merge și auditează laboratorul respectiv, sunt o serie de condiții pe care trebuie să le îndeplinească - pe lângă cele clasice, RENAR -, condiții ale noastre, ale autorității din statul respectiv. Odată ce laboratorul respectiv se califică, el este desemnat ca laborator-partener pentru o perioadă de un an de zile, timp în care volumul analizelor efectuate de acel laborator este dictat de autoritatea națională. Laboratorul respectiv efectuează control oficial alături de autoritatea competentă. Practic este o extindere pentru a crește numărul de probe.

Eu am prezentat încă de anul trecut Ministerului Agriculturii, domnului ministru Barbu, o procedură de desemnare prin care mi-am exprimat interesul și intenția ca și noi, Autoritatea Națională Fitosanitară din România, să desemnăm laboratoare private care să ne ajute punctual, când este nevoie, pentru anumite substanțe active sau pentru anumite vârfuri ale producției – mă refer aici la tomate, mă refer la ethephon -, sunt niște analize pe care noi nu putem să le facem într-un volum atât de mare și într-o perioadă atât de scurtă pentru a avea o imagine corectă asupra situației. Și domnul ministru Barbu a fost de acord, acum n-am putut să reiau discuția cu domnul ministru interimar Tanczos Barna - pentru că până nu ne stabilizăm cumva dumnealui a refuzat să intre în amănunte, lucru care este și de înțeles , adică se axează doar pe urgențe și pe blocaje, atitudine pe care o consider perfect normală -, dar imediat ce vom avea un ministru fix o să reiau acest subiect, pentru că, din punctul meu de vedere, este calea ce trebuie urmată și obligatoriu de urmat.

A: Dar dacă ați avut discuția anul trecut, firesc era să începeți anul cu toate lucrurile acestea agreate, nu?

R.Ş: Lucrurile nu sunt atât de simple, din păcate. Știți cum funcționează administrația, Mentalitățile sunt vechi, toată lumea în momentul în care propui o măsură care li se pare revoluționară se întreabă de ce, ce interes ai. Dar la ce laborator te referi? Nu mă refer la niciun laborator. Eu vreau pur și simplu să facem o procedură standard și cine se înscrie să fie auditat.

A: Laboratoare private care să facă asta ar fi, ați putea avea parteneri?

R.Ş: La sfârșitul anului trecut erau cel puțin 17 cu toate acreditările necesare pentru a putea fi desemnate.

„Rezultatele pe tomate pur și simplu m-au bulversat”

A: Care produse sunt mai susceptibile la a prezenta reziduuri?

R.Ş: În general verdețurile de primăvară sunt cele cu riscul cel mai crescut, pentru că modul în care aceste plante verzi metabolizează substanțele este un pic diferit. Metabolizează mai greu și absorb mai mult. Aici ne referim la salată verde, spanac, pătrunjel, leuștean, mărar. „Norocul” este că toate acestea nu sunt consumate în niște volume foarte mari de-a lungul anului, ci sunt consumate ca vârf la începutul anului. Adică impactul pe care neconformitatea unor astfel de produse l-ar putea avea asupra consumatorului este redus, pentru că ele sunt consumate pentru o perioadă foarte scurtă de timp și în cantități reduse. Dacă punem în balanță cu cartofii, care sunt consumați aproape zilnic, sau tomatele, care sunt consumate de la prima apariție până la ciclul II, spre Sărbătorile de iarnă, pentru că se cultivă în spații protejate,  acolo vorbim, într-adevăr, de un risc mai mare dacă ar fi produse neconforme în piață.

A: Și sunt produse neconforme în piață și din aceste categorii? Tomate, cartof?

R.Ş: Sunt. Noi anul trecut pe tomate targetul a fost să depășim 1.000 de probe prelevate și analizate la nivel național. Am fost acolo, am avut o diferență de câteva probe, 993 sau 996, ne-am apropiat foarte, foarte mult de target. Neconformitățile la tomate s-au încadrat în media neconformităților, națională, anuală. Anul acesta vom face și mai multe probe, eu îmi doresc să ajungem la 1.500 de tomate. De ce? Pentru că rezultatele pe tomate pur și simplu pe mine, analizând la rece, m-au bulversat. Nu există un tipar. Și chestia asta este îngrijorătoare, pentru că nu știi de unde vine problema și nu știi unde să-ți concentrezi eforturile pentru a rezolva acea problemă. Cumva, rezultatele care vin sunt alambicate. Drept urmare, pentru a avea o imagine mai clară trebuie să analizăm mai multe.

A: Numai în județul Olt sunt mii de fermieri înscriși în programul Tomata, or ANF face la nivel național 1.000 – 1.500 probe. E clar că e nevoie de mai multe probe, nu?

R.Ş: Este nevoie de mai multe probe, dar să știți că noi, în comparație cu statele membre, nu analizăm puțin când vorbim de tomate. Suntem în prima jumătate. Dar la nivel de state membre europene nu există această fragmentare și nu face oricine, în fundul curții, într-un spațiu protejat, tomate. Aici e diferența și cumva politicile agricole trebuie adaptate specificului național. Programul „Tomata” este unul extraordinar, a avut foarte multe plusuri, dar au fost și situații în care au apărut neconformități, tocmai, să spunem, din cauza programului „Tomata”. De ce? Pentru că este acea condiționare în care spune să ieși repede cu ele la piață și foarte mulți au fost tentați să faciliteze această ieșire rapidă în piața prin a se ajuta de anumite substanțe care grăbesc coacerea.

A: Există și urmări după ce ANF descoperă neconformități?

R.Ş: Dacă vorbim de programul „Tomata”, cei care sunt depistați că au tratat cu substanțe neautorizate, sau că proba este neconformă, pierd sprijinul de la stat. Și au fost în anii trecuți cazuri și vor, probabil, și anul acesta, așa e și normal. În plus, prin Ordonanța 53/2025, au crescut foarte mult amenzile. Așa cum le-am spus și fermierilor, pentru utilizarea unui produs de protecție a plantelor care nu este autorizat spre a fi folosit în România avem niște amenzi de 30-35 de mii de lei. Ceea ce este foarte mult. Așadar, legumicultorii trebuie să fie atenți. Noi înțelegem tot contextul, înțelegem că unii sunt frustrați pentru că ei consideră că importurile nu sunt tratate similar, îi pot înțelege, dar noi suntem Autoritatea Națională Fitosanitară, noi analizăm producția internă și noi aplicăm legislația pentru ceea ce facem noi. Mai mult de atât eu nu am cum să spun.

A: Fermierii consideră că nu au aceeași șansă cu cei din străinătate în privința substanțelor aprobate, au spus-o și în întâlnirile cu reprezentanții Autorității. Să lămurim, vă rog, și acest aspect.

R.Ş: Problema aceasta a fost ridicată de către legumicultori la toate întâlnirile pe care le-am avut cu ei. Oamenii neștiind exact rolul nostru în acest proces de autorizare a produselor de protecție a plantelor, ne-au băgat în mod automat în lista vinovaților, sau a responsabililor. Lucru care este greșit. Le-am explicat tuturor rolul pe care noi îl avem în această comisie, iar această comisie nu are rolul de a propune substanțe sau produse de protecție a plantelor spre a fi autorizate sau de a elimina produse din listă. Noi doar analizăm niște dosare care sunt depuse la secretariatul Comisiei Naționale de Omologare.

A: Adică să se adreseze producătorilor acestor produse de protecție a plantelor.

R.Ş: Să se adrese producătorilor de produse de protecție a plantelor. De asemenea, oamenii ar trebui să știe și faptul că pe partea de autorizare a produselor de protecție a plantelor Europa este împărțită în niște zone. Noi facem parte din zona centru-est. Spania, Italia, Grecia fac parte din zona sud. Substanțele care sunt permise a fi folosite în zona sud nu sunt aceleași cu cele care pot fi permise în zona centru-est. De ce? Pentru că sunt alți dăunători, sunt alte boli, iar condițiile sunt diferite, asta trebuie să înțeleagă lumea. Drept urmare, și acesta poate fi un motiv pentru care în Spania sunt niște substanțe active folosite de legumicultorii de acolo și în România nu. Pentru că vorbim de altceva. În Spania sunt alte condiții, de temperatură, de umiditate, de climă la modul general, de sol, de soiuri și, drept urmare, alți dăunători posibili și alte boli posibile. La noi condițiile sunt altele, iar substanțele active disponibile sunt adaptate acestor condiții.

Este adevărat că această lume a producătorilor de produse de protecție a plantelor este împărțită în câțiva jucători la nivel global, foarte mari. Sunt patru-cinci care fac cărțile în domeniul acesta la nivel mondial. Este posibil introducerea pe o anumită piață a unor substanțe active să fie dictată și de interese economice. Este alegerea fiecărei companii cum își gândește business-ul și cum vrea să-și dezvolte business-un. Deci poate fi și aici o discuție. Dar foarte important ar fi de menționat faptul că Autoritatea Națională Fitosanitară nu are nicio putere în a introduce sau în a elimina din lista produselor autorizate anumite produse. Ce putem face noi este să le facilităm fermierilor dialogul cu companiile producătoare. Companiile producătoare depunând la noi, la ANF, la Secretariatul Comisiei Naționale de Omologare, documentația, noi îi avem pe toți în baza de date. Legumicultorii pot apela la noi, iar noi ne-am angajat să îi chemăm aici pe reprezentanții companiilor - și vorbim de directori generali, nu de reprezentanți teritoriali - și să-i punem la aceeași masă astfel încât fermierii să le spună în față problemele cu care se confruntă și de ce fel de produse ar fi nevoie. Asta o putem face.