Cum ne transformă TikTok frica în voturi. De ce este România un caz aparte. Interviu cu Justin Poncet, creatorul algoritmului UE anti-fake news

În România, doar o mică parte din conținutul care circulă pe platformele sociale poate fi considerat informație jurnalistică autentică, în timp ce emoțiile negative, neîncrederea și polarizarea sunt amplificate constant de algoritmi și de diverse operațiuni de influență. Justin Poncet, CEO al companiei franceze Opsci.ai, explică de ce România reprezintă un caz aparte în Europa, cum funcționează mecanismele care transformă anumite narațiuni în fenomene virale și de ce lupta împotriva dezinformării nu poate fi câștigată doar de stat.

Într-o analiză pentru Adevărul, Justin Poncet, creatorul algoritmului pe care îl utilizează şi Uniunea Europeană pentru combaterea dezinformării a explicat de ce fenomenul dezinformării poate fi combătut fără resurse comparabile cu cele investite de actorii care îl alimentează, în principal referindu-se la Federaţia Rusă.

Pe de o parte, el explică faptul că proximitatea față de Rusia influențează intensitatea fenomenelor de influență informațională, România aflându-se, simbolic, mai aproape de „linia frontului” în acest tip de confruntare. Pe de altă parte, structura consumului media diferă semnificativ față de țări precum Franța, unde platformele au alte ponderi în viața cotidiană, în timp ce în România Facebook și TikTok ocupă un rol central în informarea zilnică a utilizatorilor.

„Ceea ce ni se pare foarte interesant este faptul că peisajul digital românesc este foarte diferit de cel francez. Există două explicații principale. Prima este una geografică. Cu cât te apropii mai mult de Rusia, cu atât ești mai aproape de prima linie a confruntării informaționale. Din această perspectivă, fenomenul este mult mai amplificat în România decât în Franța.

A doua explicație ține de ecosistemul media și digital. În România, Facebook și TikTok au o importanță mult mai mare în consumul zilnic de informație decât în Franța.”

Neîncrederea în instituții alimentează consumul de conținut algoritmic

Întrebat despre posibile explicații economice sau sociale ale comportamentului online, expertul evită o interpretare strict economică, subliniind că observațiile echipei sale indică mai degrabă o criză de încredere instituțională. 

„Nu cred că sunt în măsură să comentez dacă nivelul veniturilor influențează comportamentul utilizatorilor pe rețelele sociale. Ceea ce observăm este însă o relație diferită cu instituțiile. În conținutul pe care îl analizăm există o neîncredere mult mai pronunțată față de instituțiile politice, dar și față de mass-media.

Atunci când oamenii nu mai au încredere în jurnaliști și în sursele tradiționale de informare, se îndreaptă către platformele online și consumă conținut distribuit de algoritmi. În acest proces nu mai există întotdeauna o delimitare clară între conținut absurd, opinii politice legitime, informații eronate și dezinformare.

De aceea insistăm asupra ideii că fenomenul nu este unul alb-negru. Nu există doar adevăr și minciună. Există o gamă foarte largă de conținuturi care pornesc de la fapte reale și exprimă opinii legitime, dar și conținuturi care exploatează emoțiile pentru a influența percepțiile publicului.”

TikTok și exploatarea emoțiilor negative

Schimbarea majoră de paradigmă în privința propagandei a fost explicată în detaliu de reprezentanții proiectului. Aceștia avertizează că dezinformarea modernă nu mai caută să convingă ideologic, ci să destabilizeze emoțional: 

„Pe TikTok observăm că majoritatea videoclipurilor nu abordează direct teme politice. În schimb, ele accentuează emoții negative precum resentimentul, furia sau frica.

Aceste emoții sunt utilizate pentru a promova conținut care amplifică neîncrederea. Din perspectiva noastră, acesta este obiectivul principal al operațiunilor de influență asociate Rusiei. Nu este vorba neapărat despre promovarea unei anumite agende politice, ci despre consolidarea neîncrederii în instituții și în mecanismele democratice. Acest proces generează polarizare, iar polarizarea favorizează ascensiunea candidaților populiști.

Noile mișcări populiste europene sunt greu de definit ideologic. Este dificil de stabilit dacă sunt mai degrabă liberale sau neliberale economic, conservatoare sau nu. Însă toate au un element comun: exploatarea neîncrederii și a fricii”, arată Justin Poncet.

Cât investește Rusia în dezinformare?

 Specialistul spune că în războiul împotriva dezinformării sumele nu trebuie echivalate cu cele investite de entitatea care vrea să propage anumite ştiri false.

„Rusia investește sume foarte importante în propagandă și operațiuni informaționale. Estimările vorbesc despre aproximativ două miliarde de dolari anual. Totuși, este dificil de știut cât din aceste fonduri ajunge efectiv la operațiunile propriu-zise, din cauza nivelului ridicat de corupție existent în sistem.

Mai mult decât atât, mecanismul este adesea ineficient. Așa cum există ineficiențe în alte domenii ale statului rus, există și în ceea ce privește războiul informațional. Sunt lansate mii de operațiuni, multe dintre ele fără rezultate semnificative. Doar o parte reușesc să producă efecte reale. Convingerea noastră este că apărarea poate fi realizată cu resurse mult mai reduse decât cele investite de actorii care desfășoară operațiuni de influență.

Nu este necesar să monitorizăm zeci de mii de conturi. Studiul arată că doar câteva zeci dintre acestea reușesc să influențeze semnificativ spațiul public digital.

Important nu este doar să identificăm conturile respective, ci să înțelegem mecanismele care le fac eficiente. Trebuie să analizăm de ce o anumită narațiune a depășit cercurile marginale și a ajuns până la aleși politici sau în mass-media mainstream. Înțelegând aceste mecanisme, putem construi răspunsuri eficiente și putem dezvolta strategii de contracarare”, mai explică Justin Poncet

O parte a soluției poate fi legislativă, însă nu este suficient să ceri intervenția platformelor precum Facebook sau TikTok.

„Combaterea dezinformării necesită un efort comun. Statul este lent prin natura sa, iar democrația presupune alternanță la putere. Din acest motiv, nu este sănătos ca întreaga responsabilitate să fie transferată instituțiilor publice.”

O coaliție democratică împotriva influenței maligne

Soluţia găsită la nivel internaţional este necesitatea implicării organizațiilor neguvernamentale, a companiilor și a instituțiilor europene.

„Companiile pot contribui cu instrumente tehnologice și metodologice. Organizațiile civice pot dezvolta programe de educație și monitorizare. Iar European Union investește deja în combaterea dezinformării și poate oferi expertiză și resurse suplimentare.

Forța unei astfel de abordări constă în caracterul său colectiv și multilateral. În esență, este un răspuns democratic la o provocare care vizează însăși funcționarea democrației.”