Atenționarea unui politolog: „Legionarismul nu a însemnat eroism”. Sugestia pentru președintele Nicușor Dan

Politologul Vladimir Tismăneanu, unul dintre cei mai importanți intelectuali români contemporani care au studiat regimul comunist, reamintește că nu trebuie să confundăm, mai ales în zilele de astăzi, legionarismul cu eroismul și face referire la decorarea veteranului Ion Vasile Banu.

„E bine de reamintit, îndeosebi în aceste zile. Legionarismul nu a însemnat și nu înseamnă eroism. Înseamnă halucinație colectivă cu scopuri teroriste. Misticism nihilist pozând în regenerare și salvare. Exacerbarea tradiționalismului autohtonist în directă opoziție cu drepturile omului și cetățeanului. Sanctificarea violenței și a celor care o folosesc drept armă politică. Nu este o mișcare creștină, ci o religie politică totalitară pentru care pluralismul, modernitatea însăși, sunt odioase și trebuie suprimate”, arată politologul într-o postare pe Facebook.

El amintește despre asasinarea lui Nicolae Iorga pe 27 noiembrie 1940 pe care o califică drept „un act de o ferocitate îngrozitoare. Trupul mutilat al savantului indica în chip macabru ritualul barbar. Era orice acolo, dar nu creștinism. Era diabolica pedagogie a crimei, sanctificată și transformată în mod de guvernare. Astfel a fost concepută oroarea de către Horia Sima și ceilalți urmași ai lui Corneliu Zelea Codreanu.”

Tismăneanu consideră că „legionarismul a fost o mișcare-partid de indivizi exaltați, înregimentați sub flamura unui colectivism xenofob, visceral anti-liberal și anti-modern, a unei resurecții apocaliptice, izbăvitoare și purificatoare.” În acest timp, N. Iorga a fost monarhist și a susținut un populism cu accente naționaliste. „Dar a sprijinit, spre deosebire de Nae Ionescu, democrația constituțională. Iubea Occidentul și se temea în egală măsură de imperialismul sovietic (rus) și de cel nazist (german)”, arată politologul.

„Statul democratic român de azi are nevoie de adevăr istoric precum de oxigen”

El reamintește de alianța diabolică dintre Moscova lui Stalin și Berlinul lui Hitler.

„Atunci când a fost omorât Iorga, strălucit cărturar, membru al Academiei și fost prim-ministru al României, între Moscova lui Stalin și Berlinul lui Hitler exista o diabolică alianță, Pactul Molotov-Ribbentrop. Un pact pe care satrapul kaghebist și trompetele sale nu numai că nu-l regretă, ci chiar îl glorifică”, a detaliat Tismăneanu.

Politologul susține că statul democratic român de azi are nevoie de adevăr istoric precum de oxigen. El trece în revistă cărți precum cele recent publicate de Cristina Adriana Bejan, Florin Müller, Cosmin Popa, Cristian Vasile și Georgiana Țăranu, care „garantează ieșirea dintr-un provincialism desuet și asincron cu istoriografia occidentală.”

Relațiile dintre intelectualii români și totalitarismele secolului XX trebuie scrutate critic, susține Tismăneanu. „La începutul anilor ’30, fascismul italian nu comisese crimele în masă care aveau să urmeze. Era un regim totalitar, nu genocidar. Ceea ce, firește, nu face simpatia lui Iorga mai puțin reprobabilă. Legionarismul avea conexiuni ideologice certe cu doctrinarii fascismului, îndeosebi Julius Evola. Acesta este azi invocat de Dughin drept o sursă a viziunii sale geopolitice. Mircea Eliade a continuat amiciția cu Evola până în 1955. A întrerupt relația odată cu începerea carierei la University of Chicago”, explică el.

„Neolegionarii prind aripi atunci când democrația îi ignoră”

„Neolegionarii prind aripi atunci când democrația îi ignora, adica le permite sa-și facă de cap”, scrie Tismăneanu, în altă postare, și face trimitere la o dezbatere despre legionarism la care a participat.

Politologul a făcut referire la scandalul decorării veteranului Ion Vasile Banu, suspectat că ar fi fost legionar, de către președintele Nicușor Dan, gest criticat dur de către Cătălin Avramescu, profesor de Ştiinţe Politice, fost ambasador în Finlanda şi fost consilier la Cotroceni în mandatul lui Traian Băsescu.

„Am recitit paginile din Raportul Final al Comisiei Wiesel despre masacrul de la Odessa organizat de armata română în octombrie 1941. Între cei 20.000 de evrei arși de vii în barăci se aflau fratele mai mare al tatălui meu, soția sa și doi copii. Un băiețel și o fetiță. Verii mei primari pe care nu i-am văzut niciodată”, a menționat Tismăeanu.

El îi sugerează președintelui Nicușor Dan „să privească pânzele lui Anselm Kiefer despre Holocaust. Poate va dobândi, contemplându-le, acea empatie care, se pare, nu este una din virtuțile sale. Și poate că prietenul meu Marius Lazurca, traducătorul lui Emmanuel Levinas, consilierul său pe probleme de securitate națională, îi va putea explica de ce a fost Holocaustul și de ce orice negaționism este inamicul democrației. De ce memoria nu poate fi ciuntită și desfigurată.”