Exclusiv Uitați de Tomahawk! Armele teribile cu care ucrainenii pot lovi și mai adânc inima Rusiei: „România colaborează la racheta asta”

Ucrainenii au câteva arme importante care pot face uitate, mai mult sau mai puțin, celebrele rachete Tomahawk pe care americanii refuză să le ofere Kievului. Generalul (r) Alexandru Grumaz explică, pentru „Adevărul”, care sunt acestea.

Ucrainenii au sperat în zadar că vor primi celebrele rachete Tomahawk, însă așa cum era previzibil, Statele Unite ale Americii au refuzat în cele din urmă, cu speranța că astfel Putin va fi convins să vină la masa negocierilor. Însă și fără Tomahawk, ucrainenii și rușii continua să se măcelăreacă reciproc și cinic, primii fiind obligați să se apere, iar ceilalți obligați de Putin și ciracii săi să atace o națiune slavă soră, într-un război ce pare fără final.

Într-un război informatic care îi mai păcălește doar pe cei naivi, fiecare tabăra susține despre cealaltă că ar fi epuizată și că în curând va fi învinsă, dar realitatea stă cu totul altfel. Dincolo de războiul purtat într-o măsură cu arme sovietice din anii 70-80, ambele combatante au reușit să inoveze și să adapteze arme mai vechi sau chiar să inventeze unele noi. Generalul (r) Alexandru Grumaz explică, pentru „Adevărul” pe ce se bazează cele două armate și care sunt armele vedetă cu care cele două combatante încearcă să se suprime reciproc.

Ca în saga „Războiul stelelor”

Generalul vorbește despre drone-roboți și despre rolul inteligenței artificiale în acest război al mileniului 3. Ucrainenii au folosit astfel de arme cu succes, dar și inamicul lor s-a adaptat repede.

„În primul rând, dronele-roboți coordonate de inteligiența artificială. Ucraina folosește deja în mod operativ roiuri de drone autonome, capabile să ia decizii pe teren. Acestea identifică, selectează ținte, ajustează trasee, se regrupează dacă cineva cade din formație. Nu în ultimul rând, reduc necesarul de operatori și au efect devastator asupra personalului militar, echipamentelor și infrastructurii inamice. Situația a ajuns astfel încât până la 90% din lovituri asupra obiectivelor rusești sunt executate de drone, față de 70–75% anul trecut”, explică generalul Grumaz.

Racheta care lovește mai departe ca Tomahawk

Poate vedeta incontestabilă a armatei ucrainene este racheta Flamingo, care poate suplini într-o anumită măsură refuzul Statelor Unite de a trimite Tomahawk în Ucraina. De fapt, racheta ucraineană poate lovi ținte aflate la 3.000 de kilometri, aproape dublu față de cei 1.500-2.000 de kilometri cât poate lovi în mod normal Tomahawk. Este adevărat, însă, efectul rachetelor americane este mai devastator.

„Racheta de croazieră ucraineană de lungă rază Flamingo (FP-5) e o armă deosebită. Dezvoltată recent în Ucraina, cu o rază de acțiune incredibilă de până la 3.000 de kilometri, aceasta poate lovi în adâncime obiective precum fabrici de armament, comenzi strategice, infrastructură critică sau chiar cele din Rusia centrală. A intrat în producție este considerată cea mai eficientă rachetă produsă până acum de Ucraina”, spune generalul Grumaz.

Trupele Kievului au inventat o altă armă despre care se va vorbi cu siguranță și în perioada următoare, Palianytsia.

„Palianytsia e o dronă-rachetă ucraineană de tip turbojet. Combină caracteristicile unor drone și ale unor rachete într-un sistem «difficult to counter», cu un motor turbojet, viteză mare (900 km/h), rază de acțiune de 650 kilometri și o sarcină utilă de circa 100 de kilograme. E de remarcat și costul scăzut (între 50.000 și 100.000 de dolari), producție internă, și capacitate de lovire profundă în teritoriul ocupat — oferind Kievului mai multă autonomie strategică în atacuri profunde”, adaugă generalul.

Ucrainenii punctează și la capitolul artilerie. Deși și aici sunt depășiți numeric, ucrainenii rezistă cu vitejie, iar tunurile Bohdana autopropulsate au fost eficiente.

„Artileria «Bohdana» (2S22 self-propelled & 2P22 towed). 2S22 Bohdana este un tun de 155 mm autopropulsat, construit local, cu rază de foc de până la 60 km, livrat în număr de zeci — 154 sisteme produse în 2024. 2P22 Bohdana este varianta tractată, mai ușor de dislocat, deja în dotarea brigăzii de artilerie — ambele oferind o putere de foc pe măsură, susținută de interoperabilitate NATO. De menționat și munițiile „Smart” cu rază extinsă – GLSDB și SDB (Small Diameter Bomb). GLSDB (Ground-Launched Small Diameter Bomb). Lansată de pe HIMARS, cu rază dublă (de circa 150 km), are în plus o protecție mai bună la bruiajul electronic rusesc e deja utilizată pe front. GBU-39 SDB (Bombă Ușoară Aeropurtată) de la avioane MiG-29 modificate, se remarcă prin precizie de până la 90% și rezistență ridicată la bruiaj. Aceasta furnizează lovituri precise cu impact major”, susține generalul.

Ucrainienii se autodepășesc

Iar faptul că Rusia este superioară în războiul electronic și în cel informațional i-a obligat pe ucraineni să găsească și aici soluții inteligente, pentru a nu se lăsa copleșiți.

„Interferențele militare — GPS spoofing/jamming (falsificare de semnal prin care atacatorul imita un semnal legitim pentru a înșela sistemul-țintă/ bruiajul semnalului – n.r.) de către Rusia a făcut ca securizarea spațiului aerian și orientarea armelor să devină mult mai dificile. Ucraina se adaptează rapid: folosind navigație inertială, sisteme optice și constelații de sateliți LEO ca back-up pentru a contracara acest tip de război electroni”, mai spune el.

Dacă în 2022, dronele turcești Bayraktar au fost o adevărată revelație pe frontul ucrainean și i-au ajutat pe aceștia să respingă valurile de atacuri ale rușilor, cu timpul acestea au devenit istorie, după ce Rusia a găsit le-a găsit un antidot.

De atunci, ambele armate au inovat enorm. Iar efortul ucrainenilor, care nu dispun de mașinăria de război a Moscovei, e cu atât mai remarcabilă.

„Ucrainenii au venit cu Peklo – dronă-rachetă de lungă rază cu motor turbojet, combinând caracteristicile unei drone kamikaze cu cele ale unei rachete de croazieră. Are o viteză de până la 700 km/h și o rază de 700 de kilometri și este compusă din aproximativ 70 % componente locale. Și aș menționa și Dragon Drone (Dracarys) – UAV incendiator care pulverizează la temperaturi de circa 2.000 °C peste pozițiile inamice, penetrând blindaje, arzând vegetația și stârnind panică în rândul forțelor adverse. Este utilizată pentru deschiderea liniilor de atac și afectarea moralului inamicului. Să nu uităm nici de robotul terestru cu rachetă Igla, un un robot controlat de la distanță, echipat cu lansator de rachetă sol-aer Igla, capabil să doboare avioane, elicoptere sau drone inamice și care are rolul de proteja infanteria în prima linie”, punctează generalul.

Racheta teribilă la care ucrainenii colaborează cu românii

Ucraina și-a pierdut cea mai mare parte a flotei în 2014. Atunci, navele ucrainene au fost cedate fără luptă Rusiei, odată cu Peninsula Crimeea. De atunci, armata ucraineană s-a schimbat total și a reușit să evite orice desant marin important al rușilor, datorită unor arme dezvoltate chiar în Ucraina. Generalul explică și că România colaborează la dezvoltarea acestei arme teribile.

„Long Neptune e o versiune extinsă a rachetei antinavă R-360 Neptune. Crește raza de acțiune până la 1.000 km, cu utilizări confirmate în lovituri asupra țintelor din Rusia (depărtări cum ar fi Rostov sau Kursk). România colaborează în producția și dezvoltarea variantei”, susține el.

Nici rușii nu au privit pasivi inovațiile ucrainenilor, ci și-au dezvoltat și perfecționat propriile arme. Rusia a dezvoltat în ultima perioadă temuta Oreshnik, racheta hipersonică lansată o singură dată asupra Ucrainei, în scop demonstrativ, dar care face ravagii.

Oreshnik, racheta care dezlănțuie iadul unde lovește 

„Rusia a venit cu noi sisteme de armament. Oreshnik e o rachetă hipersonică (Mach 10), capabilă de încărcătură nucleară sau convențională, produsă în serie și cu planuri de desfășurare în Belarus până la sfârșitul anului. Poate lovi întreg teritoriu european. Nu putem uita celebrele drone Shahed / Geran. Amploarea atacurilor cu drone rusești e uriașă, sute, chiar mii pe noapte, inclusiv drone iraniene modificate (Shahed devenite rusești – Geran), cu autonomie AI, rezistență la bruiaj și încărcătură termobarică. Rusia are în vedere crearea unei ramuri militare dedicate dronelor”, avertizează generalul Grumaz.

De asemenea, bombele planate ale rușilor au provocat pierderi uriașe defensivei ucrainene.

„E de amintit și UMPB D-30SN –bombă planată cu rază de 90–120 km, lansată din Su-34 și dronele Okhotnik. Navighează cu ajutorul GLONASS și navigație inerțială, rezistentă la bruiaj, și oferă bombardament sigur de la distanță. Și mai e Zircon (3M22) o rachetă hipersonică anti-navă sau pentru atacuri la sol, procurând viteze de până la Mach 9 și rază de 1.000 km. Deja folosită în atacuri din Crimeea asupra țintelor navale și terestre”, dezvoltă generalul Grumaz.

Pe viitor, rușii au în plan să dezvolte alte arme cumplite, ceea ce anunță un război tot mai sângeros.

„Președintele Putin a ordonat formarea, până în trimestrul III 2025, a unei noi ramuri militare exclusiv dedicate sistemelor fără pilot (dronelor). Scopul este creșterea rapidă și eficientă a capacităților în acest domeniu, având în vedere impactul semnificativ în conflictul existent. Rusia testează și operează la scară experimentală vehicule robotizate terestre — de la buggies Termit până la sisteme compacte de tip multiple-launch rocket system fără echipaj. Un hoverboard transformat în dronă kamikaze sau un Dronobus care servește drept bază mobilă de comanda pentru drone prin cablu sunt doar câteva exemple”, mai spune el.

Laserul care distruge sateliți

Și asta nu este tot. La fel ca ucrainenii, rușii dezvoltă și alte drone importante, dar nu se limitează la atât. Un bombardier strategic nou e în lucru.

„Rusia introduce drone interceptoare autonome numite Yolka, dotate cu module optico-electronice cu funcții AI. Acestea pot detecta drone mici (aproximativ un metru în deschidere) până la 700–1.000 m distanță și funcționează pe principiul „fire-and-forget”, fiind deja operaționale din primăvara lui 2025. Rusia are proiecte pe termen mediu și lung: PAK DA – un bombardier strategic de generație nouă, cu stealth, durată de zbor de până la 30 de ore și rază de acțiune de 12.000 km. Testele sunt planificate până în 2026, producția ar implica începutul în 2027. Okhotnik-B (S-70) – dronă grea de tip stealth pilotată autonom și complementară avioanelor Su-57. Producția de serie era vizată pentru a doua jumătate a lui 2024”, este avertismentul generalului Grumaz.

Lista e completată de alte două arme de coșmar, care dau frisoane.

„Rușii mai au laserul Peresvet – sistem de energie directă cu aplicații anti-satelit și anti-radar, deja desfășurat în mai multe divizii ruse, dar și Avangard – vehicul reentry hipersonic (PGLV), capabil să atingă peste Mach 27, folosit în sistemele nucleare strategice”, încheie generalul Alexandru Grumaz.

Cine este generalul Grumaz

Generalul (r) Alexandru Grumaz este absolvent al Universității de Apărare a SUA cu titlul de master în Strategia Resurselor de Apărare și a programului Senior Executives programme in National and International Security, John F Kennedy School of Government, Harvard University.

Fost Consul General al României la Shanghai, generalul a ocupat poziții importante în Ministerul Apărării Naționale ca șef al Direcției de Management al Resurselor pentru Apărare, director al Directoratului de Planificare Integrată a Apărării sau Inspector pentru armamente. Grumaz a ocupat poziția de prim-adjunct al Directorului STS, fiind specialist în telecomunicații. Are expertiză în planificarea strategică, în relațiile internaționale militare și civile și experiență în planificarea și managerierea complexă a bugetului unei organizații. Este un bun cunoscător al vieții politice și militare din China și Statele Unite ale Americii unde și-a petrecut o parte din cariera militară și diplomatică. Actualmente este președintele Centrului de Analiză și Studii de Securitate.