Povestea incredibilă a fugii din țară a membrilor formației Phoenix: închiși în boxe și adormiți cu Valium

Membrii legendarei trupe Phoenix au fugit din lagărul comunist ascunși în boxe. Nicu Covaci i-a mituit pe vameși cu vin de Recaș, cârnați de Banat și franzele calde.

Anul acesta se împlinesc 60 de ani de când s-a înființat trupa Phoenix, care a scris istorie în muzica românească, piele sale fiind fredonate de mai multe generații.

Cu această ocazie, joi, 8 decembrie, la ora 21.00, va fi lansat filmul documentar „Phoenix. Har/Jar“, realizat de Televiziunea Română prin Casa de Producție TVR. Totodată, la Târgul de carte Gaudeamus va fi lansată cartea cu același titlu ce conține transcrierea integrală a interviurilor realizate de Cornel Mihalache și Claudia Nedelcu Duca.

„Phoenix. Har/Jar“ reunește membrii formației din perioada de dinaintea plecării din 1977 și punctează în cele 104 minute ale filmului momentele importante din cronologia tumultuoasă a trupei, de la primele apariții din 1962 sub numele de „Sfinții”, până în prezent, povestind, în premieră, întâmplările prin care au trecut în țară, relația cu Securitatea, momentele în care au hotărât să fugă din România și cum au reușit s-o facă, dar și viața pe care au dus-o peste hotare înainte și după Revoluția din ’89.

Cum au trecut de cenzura comunistă

În arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității se află mai multe documente despre membrii formației Phoenix, așa cum aveau toți artiștii Epocii de Aur.

„Phoenix a fost, din nefericire, victima cenzurii de-a lungul întregii sale existențe. Și totuși, această cenzură a generat și acea tehnică a «șopârlițelor», cum le spun creatorii de artă din epocă, care încercau să insereze tot felul de mesaje pe care, sigur, publicul urma să le înțeleagă. În cazul concertelor, sigur că era complicat, dar nu cred că artiștii ar fi riscat să cânte mult prea îndrăzneț, pentru că ar fi venit sancțiunile după aceea. Sigur este o cenzură atunci când trimiți un album spre verificare. Mulți spun, inclusiv Nicu Covaci, că, de multe ori, îmbogățeau textele, trimiteau mai mult și în mod special ceva mai îndrăzneț pentru ca, la final, să se taie ceea ce credeau ei că puteau controla și să rămână ceea ce își doreau de fapt. Dar, cred că, în mod real, nu mulți au fost cei care și-au asumat în concerte mesaje mult prea abrupte, pentru că știau că în public întotdeauna erau oamenii Miliției, oamenii Securității, activiști de partid“, spune Andrei Galiță, consilier în cadrul Direcției Investigații CNSAS.

Documentarea în Arhivele CNSAS, realizată de Andrei Galiță, a beneficiat și de expertiza istoricului Mădălin Hodor și a altor colegi din cadrul Direcției Investigații.

Fuga din țară

Nicu Covaci a plecat din țară în anul 1976, printr-o căsătorie fictivă și prin renunțarea la cetățenia română. „Contesta regimul, dar cu o oarecare finețe. Sătul de povestea asta, a hotărât să plece. Și ce face? Le lasă colegilor de trupă instrumentele, instalația de sunet și de lumină și le spune exact așa: «Rămâneți calzi, pentru că nu se știe, poate vine Moș Crăciun» și părăsește Romania“, povestește Andrei Galiță.

Dar povestea nu se termină aici. Nicu Covaci a revenit în țară după cutremurul din martie 1977, profitând de oportunitate. Dorința sa ascunsă era aceea de a scoate din lagărul comunist și restul trupei. A stat câteva luni în țară, timp în care trupa se reunește și susține două mari concerte cu zeci de mii de spectatori, la Constanța și Tulcea. Pe drum spre Timișoara au mai multe discuții și Nicu Covaci le-a sugerat să se vadă la el acasă, în Timișoara. La întâlnirea de la Nicu Covaci, de a doua zi, Mircea Baniciu nu a mai venit.

Au trecut câteva zile și, într-o seară frumoasă, de vară, Ovidiu Lipan Țăndărică îl tot ruga să iasă la o bere. „Hai să ieșim și noi în oraș. Hai să ieșim la Continental, să bem o bere. Stăm aici în casă. E vară..“. „Atunci, Nicu Covaci le-a spun: „OK, ieșim, dar ieșim definitiv!” Evident, ceilalți se șochează. Chiar descriu un moment în care Josef Kappl vrea să pună mâna pe telefon să o sune pe mama lui, să o anunţe, iar „Nicu Covaci rupe firul telefonului din perete, evident, de teamă să nu fie interceptată discuția ambientală, pentru că Securitatea făcea și asta, acolo unde era cazul. Și pleacă“, povestește, mai departe, Andrei Galiță, în interviul publicat integral în volumul „Phoenix. Har/Jar“.

Ceea ce a urmat e fascinant, un subiect demn de un proiect cinematografic. „În boxa pregătită pentru Mircea Baniciu, Nicu Covaci spune că a luat o prietenă, o vecină de etnie germană, gravidă, care nu își dorea sub nicio formă să nască în România. Îi pune în boxe, îi închide. Chiar el spune că, din cauza numărului foarte mare de șuruburi, vreo 48, s-a ales cu răni la mâini din cauza șurubelniței“.

Ajunge la vamă, unde i se spune că mijlocul de transport o să fie controlat peste tot. El, relaxat, le răspunde: „OK, n-aveți decât!”. Dar, avea la el recuzita tentantă pentru grăniceri: vin de Recaș, cârnați de Banat și franzele calde, astfel că reușește să deturneze un pic atenția grănicerilor. Închiși în instrumente stăteau, în poziție de yoga, membrii trupei. Tot Covaci a fost cel care le-a administrat și Valium, altfel nu crede că ar fi putut să-și ducă planul la bun sfârșit.

După ce trec granița, îi scoate din boxe. Buimaci, ei întreabă: „Unde am ajuns?”. „În Rai!”, le răspunde șugubăț Nicu Covaci.

Andrei Galiță a descoperit în arhive prima fotografie făcută de Nicu Covaci în Germania și trimisă în țară mamei lui. „Noii puișori ai Păsării Phoenix“, a scris artistul pe spatele fotografiei aflată în arhivele fostei Securități.

Mircea Baniciu, ultimul mohican

Rămas în țară, Mircea Baniciu a fost anchetat o vreme de Securitate. Ușurarea a venit în momentul în care la Radio Europa Liberă s-a anunțat faptul că membrii formației au ajuns în Germania Federală. Așa au reușit să fugă Ovidiu Lipan Țăndărică, Josef Kappl, Erlend Krauser și vecina lui Nicu Covaci. Camionul a fost condus de Alex Polgar, iar în dreapta lui a stat Nicu Covaci.

Nu le-a fost ușor. Departe de țară, au încercat și proiecte individuale și proiecte de grup. Chiar Nicu Covaci a mărturisit că au fost puși în situația de a cânta în închisori, pentru că statul german oferea o mică remunerație artiștilor care mergeau să cânte în închisori.

În primele zile ale lunii ianuarie 1990, Nicu Covaci se reîntoarce cu trenul în România. Ca om liber.