Interviu Augustin Lazăr, fost procuror general al României: „Circa 30 de brățări regale dacice ar fi fost furate”

Augustin Lazăr, fost procuror general al României, avertizează, într-un interviu pentru „Adevărul”, despre vulnerabilitățile care pot permite „oricărui aventurier” să vină din Europa pentru a căuta „comoara regilor daci” și să dispară fără urme.

Augustin Lazăr, fost procuror general al României în perioada 2016–2019, magistrat cu aproape patru decenii de activitate și profesor universitar la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, a instrumentat cele mai complexe dosare privind braconajul arheologic din Munții Orăștiei. Anchetele coordonate în perioada în care s-a aflat la conducerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, între 2001 și 2016, au dus la recuperarea celor mai prețioase tezaure dacice furate.

Printre artefactele recuperate de autorități s-au numărat brățări dacice de aur, tezaure de monede Koson și Lysimach, bijuterii, denari romani și alte piese arheologice scoase ilegal din cetățile dacice și traficate pe piața neagră a antichităților. Alte bunuri au rămas însă dispărute și au fost date în urmărire internațională, inclusiv prin Interpol și FBI.

În prezent, sunt urmărite în continuare, prin Interpol, tezaurele care formează obiectul mai multor cauze: un tezaur de monede Lysimach din aur, de circa 30 de kilograme, din care au fost recuperate 37 de piese; tezaure de monede Koson din aur, de circa 25 de kilograme, din care au fost recuperate 1.038 de piese; un tezaur de monede Koson din argint, din care au fost recuperate 280 de monede; cinci scuturi regale din fier; 11 brățări spiralice din aur; tezaure de denari romani, imitații dacice, și alte artefacte provenite din siturile arheologice din Munții Orăștiei.

Cetățile dacice, vulnerabile în fața raidurilor căutătorilor de comori

Într-un interviu pentru „Adevărul”, Augustin Lazăr spune că numărul brățărilor dacice de aur furate ar putea fi mai mare decât cel cunoscut până recent, estimându-l la circa 30.

Fostul procuror general al României a atras atenția și asupra vulnerabilităților cetăților dacice, care fac posibil ca aventurieri din spațiul Schengen să ajungă rapid în situri, să sape după „comoara regilor daci” și să dispară fără urme.

El amintește de cazul „turiștilor cehi”, condamnați în 2020 la pedepse cu suspendare pentru furt calificat, distrugere și folosirea detectoarelor de metale în zone cu patrimoniu arheologic, fără autorizație. Cei patru tineri, cu vârste între 31 şi 37 de ani, au fost acuzaţi că, în 2015, dar şi în anii anteriori, au venit din Cehia pentru a efectua detecţii şi săpături ilegale în siturile cetăţilor dacice Costeşti, Blidaru, Băniţa şi Piatra Roşie, dar au intrat inclusiv în incinta Ulpiei Traiana Sarmizegetusa.

În 2016, procurorii şi poliţiştii au recuperat mai multe tezaure monetare şi bunuri arheologice furate şi exportate ilegal în Cehia: loturi de piese arheologice dacice, din argint, cupru, bronz şi fier şi loturi monetare din argint şi bronz, însumând peste 100 de obiecte antice. De asemenea, le-au fost confiscate şi şase detectoare de metal, folosite la comiterea infracţiunilor.

Aproape 300 de gropi au lăsat cehii în urma lor, după săpăturile din cetăţile dacice din Munţii Orăştiei, unde intrau chiar și cu moticicletele şi se filmau în timp ce căutau comori. Cazul a fost considerat unul relevant pentru modul cetățile dacice pot deveni ținte pentru grupuri organizate sau pentru căutători de comori veniți din afara țării, atrași de legenda aurului dacic și de valoarea pieselor traficate pe piața neagră a antichităților.

Augustin Lazăr, noi informații despre brățările dispărute

Câte brățări dacice credeți că au fost, de fapt, furate din zona Sarmizegetusa Regia? Mai putem vorbi astăzi de o cifră sigură?

Augustin Lazăr: Există probe (fotografii, înregistrări video, rapoarte de expertiză) privind 25 de piese furate, dintre care 14 recuperate, una dintre ele fiind furată a doua oară din Muzeul Drents, din Olanda și nerecuperată. Există, de asemenea, informații privind furtul altor circa patru brățări regale dacice de aur, nerecuperate. În total, ar fi fost furate circa 30 de brățări dacice.

Spuneți că, în total, ar fi fost furate circa 30 de brățări dacice de aur. Această cifră schimbă imaginea cunoscută până acum despre amploarea jafului de la Sarmizegetusa Regia?

Despre ultimele cinci piese aveam informații de câțiva ani. Recuperarea piesei nr. 14, în octombrie 2024, a transformat informația în probă.

De ce marile tezaure dacice au ieșit la lumină mai ales până la începutul anilor 2000, prin braconaj arheologic, iar apoi nu au mai apărut astfel de piese? După 2011, când a fost recuperată brățara nr. 13, recuperările importante de brățări dacice au stagnat până recent, la apariția unei noi piese recuperată în 2024.

Principalele tezaure de brățări despre care cunoaștem au fost furate în primăvara anului 1999, în mai 2000, în mai 2001 și în perioada 2004–2007. Investigațiile au continuat, dar cu multe întreruperi: campania anti-justiție, pensionări, schimbul de generații, pandemia etc. Au trecut circa 25 de ani de la săvârșirea faptelor.

Cât de mult au contat întreruperile investigațiilor în pierderea unor piste care puteau duce la recuperarea pieselor?

Întreruperile nu au pierdut pistele, dar au temporizat investigațiile. Acum, ele ar trebui impulsionate de autoritățile competente.

Cum vedeți faptul că, dincolo de brățările dacice, monede și artefacte furate din România continuă să fie reciclate online, pe piața antichităților?

Fenomenul reciclării online a pieselor furate este urmărit atent și investigat. Așteptăm să vedem rezultatele.

Spuneați recent că trebuie verificat dacă toate aceste bunuri sunt puse în urmărire prin Interpol. Există riscul ca unele piese valoroase, cunoscute de specialiști, să nu fie urmărite oficial? De ce s-ar putea întâmpla asta?

Eu am făcut un inventar cu bunurile furate și probele disponibile. În continuare, urmăresc atent site-ul Poliției Române și, de câte ori observ aspecte relevante, discut cu persoanele competente. Vreau să mă asigur că toate piesele sunt puse în urmărire internațională.

În ultimii ani, pasiunea pentru căutarea comorilor pare să fi crescut, mai ales odată cu răspândirea detectoarelor moderne de metale. Cum priviți acest fenomen?

Fenomenul este în creștere pe plan internațional, iar detectoriștii pot circula liber în spațiul Schengen. Este o stare de pericol major. Siturile trebuie păzite mai bine, inclusiv cu echipamente video funcționale.

La ce vă referiți concret: la lipsa pazei, la camere nefuncționale, la vulnerabilitatea sitului sau la riscul unor noi acțiuni de braconaj?

Se poate verifica dacă sistemul de supraveghere funcționează (când au furat cehii din Praga, la Costești acesta nu funcționa). Se poate verifica dacă postul de jandarmi este încă acolo și patrulează (cineva dorea să-i alunge pe motiv că sperie turiștii), dacă persoane condamnate, cu interdicție de a se afla în sit, mai sunt în zonă etc. Lipsa sau nefuncționarea supravegherii video este cea mai mare vulnerabilitate. Aceasta permite oricărui aventurier să vină din Europa, să facă un raid-fulger după „comoara regilor daci” și să dispară fără urme, lăsând sute de gropi, cum s-a mai întâmplat cu vânătorii de comori din Praga.

Goana după comorile dacilor din anii ‘90

Goana după comorile antice a atins apogeul după 1990, când numeroși căutători de comori, români și străini, au devastat siturile dacice din Munții Orăștiei. Ei au fost ajutați de detectoare de metale tot mai performante și, uneori, de localnici care cunoșteau zona cetăților.

Artefactele prețioase au fost scoase ilegal din România și traficate pe piața neagră a antichităților din Occident și din Statele Unite ale Americii. În ultimele trei decenii, potrivit informărilor oficiale, braconierii au descoperit peste 40 de tezaure antice prețioase în zona cetăților dacice.

Dimensiunea jafului a fost descrisă și de cercetătorul Claudiu Purdea, care a arătat, într-un studiu despre braconajul arheologic din Munții Șureanu, că aproape 100 de kilograme de aur și circa 40 de kilograme de argint au fost descoperite de braconieri în zona cetăților dacice.

„Un calcul simplu al greutății tezaurelor din aur și argint ne oferă cifre impresionante. Astfel, greutatea celor 13 brățări plurispiralice recuperate este de 12,726 kilograme; tezaurul de la Fagii lui Bodea, care a ajuns la aproape 4.000 de piese — 34 kilograme; tezaurul de 3.600 de monede Lysimach de pe Șesu Căprăreței — 30,6 kilograme; tezaurul din Dealu Muncelului, sustras în anul 2007 — 10,2 kilograme. Un total ne oferă 87,5 kilograme. Dacă mai adăugăm 10 kilograme, o medie a celor 11 brățări nerecuperate, raportată la greutatea celor 13 recuperate, ajungem la 97,5 kilograme de aur”, arată Claudiu Purdea, în lucrarea „De la căutarea comorilor la braconaj arheologic în Munții Șureanu. Un istoric al descoperirilor de tezaure”.

Cele mai multe tezaure au fost găsite și traficate de la mijlocul anilor ’90 și în anii 2000, când legislația privind traficul de obiecte de patrimoniu era mai permisivă, iar cetățile dacice nu beneficiau de pază adecvată.

Cele șase cetăți dacice din Munții Orăștiei (Sarmizegetusa Regia, Costești, Blidaru, Piatra Roșie, Bănița și Căpâlna) au fost incluse în patrimoniul mondial UNESCO în 1999. Însă prima descoperire importantă de comori dacice din ultimele decenii, făcută cu ajutorul detectoarelor de metale, datează din 1993. Atunci, un localnic întors din Australia ar fi descoperit un tezaur de Kosoni din aur, pe care l-a scos din țară și l-a valorificat în Australia.

În anii următori, arheologii au observat tot mai multe gropi făcute de căutătorii de comori în cetățile dacice, iar lângă ele erau găsite adesea unelte de fier, scoase din pământ cu detectoarele de metale și apoi abandonate. Cel mai valoros tezaur de Kosoni descoperit în România ultimelor decenii a fost scos la iveală în 1996 de un localnic din Târsa, cunoscut ca „Burelu”.

„Căldarea” cu circa 3.000 de galbeni cântărea aproximativ 25 de kilograme și a transformat, pentru următoarele decenii, ținutul cetăților dacice într-un „El Dorado” al căutătorilor de comori. Mai puțin de 600 de Kosoni au fost recuperați de autoritățile române. Din comoara uriașă, aproximativ 20 de kilograme de aur și-au pierdut urma până astăzi.

„După anul 1996, când a fost localizat și sustras tezaurul de 3.000 de monede Koson, mai mulți membri ai lumii interlope din municipiul Deva, care aveau preocupări privind schimbul valutar ilegal, cămătăria etc., încurajați și de cererea de pe piața neagră a antichităților, au început să exploateze noua oportunitate de îmbogățire rapidă”, informau anchetatorii de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Un alt tezaur valoros a fost descoperit, potrivit anchetatorilor, în august 1998, în Sarmizegetusa Regia, în punctul Șesu Căprăreței. Acesta conținea peste 30 de kilograme de stateri Lysimach, Pharnakes și Asander din aur, monede care au fost valorificate la case de licitații din Europa Centrală și din SUA. Din cele circa 3.600 de monede de aur, mai puțin de 40 au fost recuperate.

Cele mai faimoase artefacte dacice descoperite în Sarmizegetusa Regia rămân însă brățările din aur masiv, scoase la iveală de căutătorii de comori în perioada 1999–2007, în urma activităților de braconaj arheologic din situl UNESCO.

Cum au fost recuperate brățările dacice

La începutul anilor 2000, vânătorii de comori au scos la iveală cel puțin 24 de spirale de aur dacice din zona Sarmizegetusei Regia. Doar 13 dintre ele au fost recuperate de autoritățile române, după ce majoritatea ajunseseră pe piața neagră a antichităților. Potrivit anchetatorilor, brățările dacice recuperate au greutăți cuprinse între 700 și 1.200 de grame. Unele dintre spiralele dispărute ar fi avut însă, potrivit informațiilor aflate la dispoziția anchetatorilor, până la 1.700 de grame.

Primele patru brățări dacice au fost răscumpărate în 2007 de la un cetățean american, cu circa 980.000 de lei. A cincea a fost predată în același an statului român de autoritățile franceze, după ce fusese expusă de un cetățean german la Expoziția Bienală a Anticarilor din Paris. Tot în 2007, alte două spirale de aur au fost aduse în țară din Elveția, iar una din SUA.

În 2008, statul român a plătit peste 130.000 de euro pentru răscumpărarea altor două brățări de la un cetățean german. Tot atunci, o brățară a fost recuperată în urma unei acțiuni în forță de la un hunedorean, care primise artefactul ca garanție pentru un împrumut.

În 2009, a 12-a brățară dacică din aur a fost răscumpărată de la un cetățean american, cu aproape 70.000 de euro. În 2011, autoritățile române au recuperat de la un cetățean bulgar, plătind 73.000 de euro, a 13-a brățară spiralică din aur, în greutate de 933,4 grame, furată din Sarmizegetusa Regia.

În ianuarie 2025, trei dintre brățările recuperate au fost furate din Muzeul Drents, din Olanda, împreună cu Coiful de Aur de la Coțofenești. Cu câteva luni înainte, în octombrie 2024, o nouă brățară dacică ajunsese în posesia statului român. Autoritățile au păstrat timp de aproape jumătate de an secretul recuperării, iar a 14-a brățară dacică de aur a fost prezentată în premieră, la 16 aprilie 2025, la Muzeul Național de Istorie a României.

Brățările dacice de aur descoperite la Sarmizegetusa Regia au fost considerate tezaure rezervate elitei dacilor și zeităților acestora.

Aurul era privit ca un metal sfânt, destinat zeilor și spiritelor, afirma dr. Barbara Deppert-Lippitz (1939–2023), cercetătoarea care a confirmat pentru prima dată autenticitatea spiralelor dacice împodobite cu capete de dragon, furate din capitala dacilor. Șarpele, stilizat la capetele spiralelor de aur, se regăsea în numeroase reprezentări ale artei dacice și avea un rol protector, arătau specialiștii care au cercetat aceste artefacte.