Ministerul Educației pune la bătaie 21 de milioane de euro ca să-i învețe pe dascăli să predea. Ce spun experții

Ministerul Educației, cu ajutorul UE, investește 21 de milioane de euro ca să-i învețe pe educatori și pe învățători să predea, să comunice eficient cu cei mici și să-și controleze emoțiile negative. „Este nevoie de însușirea unor metode de predare, învățare, evaluare inovative, dar și de competențe de adaptare, schimbare a sistemului de învățământ”, spune o învățătoare.

Un proiect care vizează stabilirea standardelor de calitate pentru educația timpurie și implementarea unui program național de mentorat pentru educatori și învățători a fost pus în consultare publică de Ministerul Educației. Scopul acestor cursuri este să îmbunătățească calitatea pregătirii profesorilor. Bugetul total alocat pentru proiect este de 23.100.000 de euro, din care 85% este asigurat de UE și 15% reprezintă contribuția națională.

Viitoare fabrici de diplome

Specialiștii în Educație consideră că programul poate reprezenta o oportunitate pentru tinerele cadre didactice, dacă acestea vor să învețe cu adevărat ceva.

„E foarte bun acest proiect. Depinde de modul în care ei vor interacționa cu acest proiect. Este la fel cum faci cu un elev activități remediale, dacă doar punctezi acele activități și nu reușești, așa și aici. Sunt profesori care au nevoie și vor să învețe și sunt alții care au doar nevoie să se acopere de hârtii și care nu vor dori să schimbe abordarea de la clasă. Orice investiție în educație aduce un beneficiu“, consideră Iulian Cristache, reprezentantul părinților.

La rândul lui, expertul în educație Ștefan Vlaston este de părere că ideea este bună, „cu condiția ca profesorii care predau celor mai tineri, mentorii, să fie de calitate“.

„E vorba de conştiinciozitatea profesorilor și a ucenicilor. Toată povestea asta cu bani mai mulți pentru educație este să fie cheltuiți cu folos, cu inteligență și performanță, cu evaluarea rezultatelor. Ceea ce ne lipsește peste tot este evaluarea. Ne lipsește feedbackul în toată educația“, adaugă profesorul de matematică.

Însă fondatorul unui proiect educațional, Marian Staș, se teme că „va fi pe bune în proporție de 20%“. „Pe baza experienței POSDRU, am constat că 80% sunt bani aruncați aiurea, pentru că o să fie importantă bifarea, semnarea listelor de prezență și a altor birocrații de genul, și mai puțin ce învață oamenii“, explică specialistul.

„Dosarele pentru gradațiile de merit sunt pline de adeverințe și de cursuri făcute online, pe care doar le plătesc, dar nu le fac. E vorba de o realitate, nu poți ca profesor să cobori atât de mult nivelul, exact fabrică de diplome sunt unele cursuri. Depinde de vocația pe care o ai și de modul în care vrei să progresezi și să ajuți copiii, aici intervine factorul uman“, adaugă Iulian Cristache.

Nevoia de înțelegere a noilor generații

Proiectul are trei mari categorii, una este birocratică, legată de metodologii, a doua reprezintă construcția unor module pentru formarea inițială a educatorilor și învățătorilor în educația timpurie, iar a treia este legată de formarea oamenilor, a explicat Marian Staș.

„Un modul care mi-a atras atenția se adresează familiarizării, învățării culturii, cutumelor comunității rrome. Asta mi se pare un lucru foarte necesar și foarte bun, pentru că spațiul academic este unul în care să mă eliberez de prejudecăți să văd cum funcționează oamenii aceștia, de unde vin, pentru că sunt un procent important și au un impact relevant în societate. Pe aceasta o salut“, mai spune specialistul.

Și tinerii din sistemul de învățământ vor să învețe cum să lucreze cu noile generații, dar și să adopte noi metode de predare mai eficiente. Ioana Grigore este o tânără învățătoare și directoare adjunctă a unei școli de lângă București. Aceasta povestește că a participat la astfel de cursuri atunci când s-a transferat după doi ani de grădiniță, la școală.

„Aceste cursuri de formare vor fi benefice dacă vor dezvolta competențele profesionale și pe cele personale. Este nevoie de însușirea unor metode de predare, învățare, evaluare inovative, dar și de competențe de adaptare, schimbare a sistemului de învățământ“, consideră Ioana.

Astfel, după terminarea liceului pedagogic, dar și a unei facultăți de profil, tânăra învățătoare simte lipsa unor competențe care să o ajute să se adapteze la noile generații. „Noi observăm în momentul în care lucrăm cu cei mici că generațiile se schimbă, că elevii au nevoie de cu totul alte abordări decât aveam noi nevoie. Schimbarea trebuie să vină de la noi, să ne dăm seama că lucrăm cu alte caractere, personalități diferite care văd lucrurile diferit. Cumva trebuie să dorim noi să ne schimbăm întâi – dacă nu vine de la noi, nu știu dacă ne ajută atât de mult cursurile pe cât am dori“, adaugă Ioana.

Dar ca Ioana sunt puțini tineri în sistemul educațional. „Mai e o cultură otrăvită a cursanților, nici nu intră bine, și prima întrebare e: «Și noi când plecăm?». Sau: «Ce hârtii/certificate/diplome luăm?». Adică nu contează ce se întâmplă acolo. 80% dintre cursanți sunt așa. Sunt și tineri care intră în joc, nu-i oprește nimeni să-și însușească mai multe competențe. Este o oportunitate. Cred că totuși plumbul este gros, dar cine vrea să treacă prin acest proces, să facă ce are de făcut, nu este oprit“, completează Marian Staș.