De ce vor adulții de la țară înapoi la școală. Sute de oameni trecuți de 40 de ani se înscriu în clasa a V a
0Tot mai mulți români de la țară vor să-și continue studiile la vârstă adultă pentru a reuși să obțină calificare, dar și pentru a deveni un exemplu pentru copii. Sunt și bunici care merg la alfabetizare pentru a-și ajuta nepoții la teme.
Sute de adulți din mediul rural vor să se întoarcă la școală. Aceștia cer ca programul „A doua șansă”, un proiect guvernamental care a debut în 2019, să fie reluat cât mai rapid în anul 2025. Este vorba mai ales despre săteni din comunitățile sărace, care au abandonat școala la nivelul clasei a IV a. Aceștia spun că vor neapărat să se întoarcă în bănci pentru a face măcar opt clase. Este nivelul educațional minim pentru a se putea înscrie la un curs de calificare. În plus, aceștia vor să fie și un exemplu pentru copiii lor, care încep să abandoneze, la rândul lor, școala.
„Este o șansă în plus pentru acești oameni”
În anul 2024, în România, erau 135.000 de analfabeți. La aceștia se adaugă un procent important de analfabeți funcțional, adică persoane care deși au trecut prin școală nu reușesc să priceapă ce au învățat. Multe persoane adulte, mai ales din satele sărace și din comunitățile defavorizarte, au renunțat la școală după ciclul primar. „Am 64 de ani și numai patru clase. Așa era atunci. Pe vremea lui Ceaușescu eram copii și ne luau părinții și mergeam de lucram pe la ferme prin țară”, mărturisește un localnic din satul Șupitca, comuna Coșula, județul Botoșani. Ca acest sătean mai sunt și alte sute de mii de români, mai ales din mediul rural. Situația este dificilă fiindcă o persoană care nu are nici măcar opt clase, în România nu prea găsește loc de muncă. Doar la negru, cu ziua.
Conform Agenției Județene de Ocupare a Forței de Muncă, pentru a urma un curs de calificare de nivel I, cel mai scăzut, este nevoie de minimum opt clase. „Nivelul de calificare este o mare problemă a persoanelor care există la ora actuală în evidența AJOFM. Noi încercăm să-i orientăm pentru finalizarea învățământului de bază primar sau gimnazial, a doua șansă. Iar pe cei care au terminat învățământul minim obligatoriu să-i orientăm către parcurgerea cursurilor de formare profesională”, spune Anca Apăvăloaie, directorul AJOFM Botoșani.
Pentru calificarea într-o meserie mai bine plătită este nevoie de minimum 10 clase. Pentru toți acești români există programul „A doua șansă”, care a debutat în anul 2019, cu diferite etape aprobate anual. Acest program se adresează tinerilor, adulților, care nu au putut finaliza învățământul primar și gimnazial. Practic, ei se întorc la școală pentru a completa studiile lipsă. Programul este însă concentrat și adaptat vieții de adult. Mediatorul școlar Virgil Cobzariu, din comuna Coșula, județul Botoșani, o zonă săracă cu populație defavorizată, spune că pentru aceste comunități programul „A doua șansă” este mană cerească și singura șansă la un viitor mai bun. „Foarte important acest program. Este o șansă în plus pentru acești oameni care au părăsit școala timpuriu și o oportunitate pentru a se forma profesional, pentru a-și găsi un loc de muncă. Pentru cei mai în vârstă este o șansă de a învăța să scrie și să citească”, spune Virgil Cobzariu.
„Să avem și noi o calificare la mânuța noastră”
Mulți săteni din Șupitca, una dintre cele mai sărace sate din zonă, cu o pondere mare de adulți fără opt clase, s-au înscris deja la școală. Sunt aproape 200 de săteni dornici să participe la „A doua șansă” în anul 2025. Majoritatea au patru clase și speră să obțină studiile necesare pentru o calificare.
„Când eram mai tineri nu am avut posibilitatea de a ne ține de școală. Eram din familii mai sărace și plecam la ferme prin țară cu părinții. Noi acum vrem să cotinuăm școala. Când mergi să te angajezi, nu te angajează nicăieri fără opt clase, nici la mătură, pe stradă. Am patru clase și vreau să învăț să avem și noi o calificare la mânuța noastră”, spune unul dintre sătenii adunați la Primărie pentru a se interesa de programul „A doua șansă”.
În plus, spun aceștia, speră să fie un bun exemplu pentru tinerii din comunitate care renunță tot mai des la școală. „Renunță la carte că nu au ce mânca, nu au ce încălța. Și vor imediat să plece în afară ca salahori. Așa poate îi convingem că școala este o șansă pentru dânșii. Dacă mă vede cu păr cărunt în cap la școală poate se gândește mai bine”, spune săteanul.
„Mă uit în cartea aia ca mâța-n calendar”
Un alt sătean s-a înscris la școală chiar dacă are 64 de ani. Vrea să învețe carte ca să-și ajute nepoții la lecții, dar și să-i impulsioneze pe tinerii din comunitate să facă la fel. „Vreau să-mi ajut nepoții să învețe la școală. Și așa le spun și la ăștia care au 35-40 de ani să pună mâna pe carte. Copiii lor să aibă ce învăța de la dânșii. Dacă ei nu știu carte, ce să-i învețe pe copii? Dacă-i dă lecții acasă și mă uit în cartea aia ca mâța-n calendar, ce-am rezolvat? Dacă eu știu carte, vor ști și copiii mei”, spune botoșăneanul din Șupitca. Și în momentul de față, în satele sărace, tot mai mulți copii renunță la școală înainte de opt clase sau imediat după ce termină ciclul gimnazial. „Sunt aceleași cauze: condițiie de viață, fie salariile mici ale părinților, fie lipsa serviciului la părinți”, adaugă Virgil Cobzariu.