SUA au mutat avioane și forțe speciale de elită mai aproape de Venezuela. E pregătit Trump să treacă Rubiconul în America Latină?

Statele Unite au transferat în această săptămână un număr semnificativ de aeronave militare și trupe în regiunea Caraibilor, pe fondul intensificării presiunii exercitate de Washington asupra Venezuelei.

Potrivit publicației The Wall Street Journal, care citează oficiali americani și date din surse deschise de monitorizare a zborurilor, desfășurarea include aeronave utilizate de forțele speciale și avioane de transport militar încărcate cu personal și echipamente.

Conform informațiilor WSJ, cel puțin zece aeronave CV-22 Osprey, aparținând Forțelor pentru Operațiuni Speciale ale SUA, au fost transferate luni din baza aeriană Cannon, din statul New Mexico, către zona Caraibilor. Aceste aeronave cu rotoare basculante sunt folosite în misiuni de transport rapid și operațiuni speciale.

Datele de urmărire a zborurilor arată, de asemenea, că avioane de transport C-17 au ajuns în Puerto Rico, venind de la bazele militare Fort Stewart și Fort Campbell. Un oficial american a declarat pentru The Wall Street Journal că aeronavele au transportat personal militar și echipamente, fără a oferi detalii suplimentare privind tipul exact al forțelor sau al materialelor implicate.

Baza aeriană Cannon găzduiește Regimentul 27 pentru Operațiuni Speciale, în timp ce la Fort Campbell sunt staționate Regimentul 160 de Aviație pentru Operațiuni Speciale — o unitate de elită a armatei americane — precum și Divizia 101 Aeropurtată. Aceste structuri sunt specializate în sprijinirea misiunilor cu grad ridicat de risc, inclusiv infiltrarea și evacuarea personalului, precum și în furnizarea de sprijin aerian și de luptă.

Desfășurarea are loc într-un context de tensiuni crescute între Washington și Caracas. Administrația președintelui Donald Trump a intensificat recent măsurile împotriva guvernului venezuelean, inclusiv prin blocarea petrolierelor care intră și ies din țară.

La 29 noiembrie, Donald Trump a anunțat „închiderea spațiului aerian” deasupra Venezuelei și a zonelor învecinate. Declarația a venit după mai multe acțiuni americane împotriva unor nave aflate în apropierea coastelor venezuelene, despre care autoritățile SUA susțin că ar fi implicate în activități de trafic de droguri.

Președintele american a afirmat recent că nu exclude posibilitatea unui conflict militar cu Venezuela, deși nu au fost anunțate decizii oficiale în acest sens.

Noi evoluții în dosarul venezuelean

Săptămânile premergătoare Crăciunului au adus noi evoluții în dosarul venezuelean, un subiect care revine constant pe agenda relațiilor dintre Washington și Caracas.

După o convorbire telefonică fără rezultate notabile între președintele american Donald Trump și liderul venezuelean Nicolás Maduro, precum și după publicarea noii Strategii de securitate națională a Statelor Unite, presiunea exercitată de Washington asupra Venezuelei pare să fi intrat într-o nouă etapă.

Potrivit unor surse oficiale, doi dintre principalii susținători ai unei linii dure față de Caracas — secretarul apărării Pete Hegseth și secretarul de stat Marco Rubio — au susținut un briefing cu ușile închise pentru membri ai Congresului, axat pe posibile opțiuni militare și pe situația generală din emisfera vestică.

La scurt timp după aceea, Donald Trump a transmis un mesaj ferm pe platforma sa de socializare, Truth Social, afirmând că Venezuela ar fi „complet înconjurată de cea mai mare forță navală din istoria Americii de Sud” și avertizând că presiunea va continua până când Caracasul va restitui „activele, terenurile și petrolul” despre care susține că ar fi fost „confiscate” de statul venezuelean.

În linie cu principiul central al noii strategii americane — descris drept „conducere prin forță” — armata SUA a început să intercepteze petroliere în apropierea coastelor Venezuelei, inclusiv nave asociate cu interese ale Chinei, principalul rival strategic al Washingtonului.

O escaladare iminentă?

Rămâne neclar dacă aceste evoluții vor continua într-un ritm accelerat pe durata sărbătorilor de iarnă. Deși autoritățile de la Caracas au demonstrat în trecut o flexibilitate considerabilă în privința calendarului politic, administrația americană actuală, care se revendică public de la valori tradiționale, ar putea evita o escaladare majoră în această perioadă, cu excepția unui scenariu considerat inevitabil.

Începând cu luna ianuarie, însă, analiștii anticipează o fază decisivă a confruntării. O prelungire a situației de incertitudine ar putea avea costuri politice semnificative pentru administrația de la Washington, inclusiv în perspectiva alegerilor din 2026, dar și în planul credibilității internaționale a Statelor Unite, scrie Zerkalo Nedeli.

America Latină și competiția pentru influență

Venezuela nu este singura provocare pentru Washington în regiune. Relațiile cu state-cheie precum Mexicul și Brazilia rămân complexe, iar în Columbia, președintele Gustavo Petro este perceput de anumiți oficiali americani drept un partener dificil. Cuba continuă să fie considerată un adversar ideologic major, alături de Venezuela și Nicaragua.

În același timp, Statele Unite au înregistrat unele succese notabile. Alegerile recente din Bolivia și Chile au adus la putere lideri de dreapta sau de centru-dreapta, considerați mai favorabili intereselor Washingtonului. Aceste schimbări sunt văzute de analiști ca o lovitură pentru ambițiile Chinei în regiune, în special în ceea ce privește controlul asupra „triunghiului litiului”, care concentrează o mare parte din rezervele globale ale acestui mineral strategic.

De asemenea, SUA au consolidat relațiile comerciale cu mai multe state din America Centrală și de Sud și au sprijinit financiar Argentina într-un moment politic sensibil, contribuind la stabilizarea monedei naționale înaintea alegerilor parlamentare.

Cu toate acestea, aceste evoluții nu au reușit să diminueze percepția de indecizie a Washingtonului în ceea ce privește Venezuela.

Dilema intervenției

O eventuală rezolvare rapidă a crizei venezuelene ar avea o valoare simbolică majoră pentru administrația Trump, fiind văzută de unii observatori drept o completare modernă a Doctrinei Monroe. Totuși, opțiunile disponibile sunt limitate și riscante.

Deși armata venezueleană este adesea descrisă drept slab echipată și insuficient pregătită, structura de putere a regimului Maduro se bazează pe o rețea extinsă de servicii de securitate, grupări paramilitare și miliții civile, integrate într-o strategie denumită oficial „rezistență națională”.

Mai mult, corpul ofițeresc venezuelean este considerat loial regimului, având legături economice și politice strânse cu structurile de stat. În lipsa unei alternative politice credibile și unite în opoziție, o schimbare de regim rapidă pare improbabilă.

Aceste incertitudini alimentează prudența Washingtonului, dar și încrederea rivalilor geopolitici. China, de exemplu, și-a intensificat retorica în sprijinul Venezuelei, denunțând prezența militară americană în regiune drept o formă de presiune unilaterală.

Un moment de răscruce

Prin ridicarea nivelului ambițiilor sale și prin adoptarea unei politici externe prezentate tot mai des în termeni tranzacționali, administrația americană se confruntă cu o alegere dificilă: fie își consolidează poziția printr-o acțiune decisivă, fie riscă să-și piardă credibilitatea.

Ambele scenarii ar putea avea consecințe majore, nu doar pentru Venezuela, ci și pentru echilibrul de putere în America Latină și pentru negocierile globale privind influența și securitatea internațională.